Istoria modernă a României a fost marcată, încă de la începuturile sale ca stat, de scandaluri financiare de proporții internaționale. Aceste „tunuri” au fost posibile atât datorită interesului unor antreprenori străini, cât și complicității unor oficiali români care au facilitat accesul acestora la fondurile publice. Consecințele au depășit sfera financiară, afectând imaginea și diplomația țării, cu un prejudiciu total estimat la peste 40 de milioane de lei, sumă considerabilă în acea epocă.
Infrastructura și „Afacerea Strousberg”
La sosirea lui Carol I pe tron, în 1866, România era o țară profund agrară, cu o infrastructură precară. În timp ce statele occidentale aveau mii de kilometri de cale ferată, România dispunea doar de tronsonul București-Giurgiu. Pentru a moderniza țara, autoritățile au organizat o licitație internațională pentru construcția unei rețele feroviare.
Potrivit surselor istorice, licitația a fost trucată în favoarea companiei conduse de Henry Strousberg, un industriaș prusac. Decizia a fost impusă de Carol I, la recomandarea tatălui său, Carol Anton de Hohenzollern, pentru a favoriza nobilimea prusacă. Contractul, semnat la Berlin, prevedea costuri de 270.000 lei aur per kilometru, un preț exagerat. Mai mult, statul a plătit 5 milioane de lei pentru 19 kilometri de cale ferată care au existat doar pe hârtie.
„Nemulțumirea publică crește din zi în zi; lumea vede în această chestiune nu doar un contract rău făcut, ci un simptom al slăbiciunii statului”, preciza Titu Maiorescu la acea vreme.
În final, după falimentul lui Strousberg, România a fost nevoită să răscumpere căile ferate, achitând un preț imens pentru a scăpa de șantajul cancelarului Otto von Bismarck, care condiționa recunoașterea independenței țării de soluționarea acestei dispute.
„Afacerea Hallier” și portul Constanța
După succesul independenței și integrarea Dobrogei, necesitatea unui port modern a devenit prioritară. În 1895, guvernul condus de Dimitrie Sturdza a organizat o licitație pentru construcția portului Constanța, câștigată de „Concernul Hallier” din Franța, care a oferit prețuri de dumping. Conform Magdalenei Iacob de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, antreprenorul Adrien Hallier a venit cu susținerea unor bănci franceze și germane, însă, în realitate, nu deținea capacitatea tehnică și financiară necesară pentru o lucrare de asemenea anvergură.
Contextul istoric
Aceste fraude sunt relevante pentru înțelegerea dificultăților pe care tânărul stat român le-a întâmpinat în procesul de modernizare. Dependența de capitalul și expertiza externă, dublată de lipsa de experiență a administrației locale, a transformat România într-o țintă pentru speculatorii internaționali, proces care a modelat, în mod negativ, evoluția economică timpurie a țării.
Sursa: adevarul.ro
Adaugă la Agregator.ro
