O călătorie inedită prin deșertul Mauritaniei
Globetrotterul din Brașov, Lucian Daghie, un călător experimentat care a reușit performanța de a vizita 190 dintre cele 193 de state membre ONU, a împărtășit recent detaliile unei aventuri cu totul neobișnuite. În periplul său global, acesta a ales să exploreze Mauritania, o țară din nord-vestul Africii, unde a trăit experiența unică de a călători cu cel mai lung și greu tren din lume. Aceasta a fost țara cu numărul 169 pe lista sa de destinații, un loc marcat de contraste geografice și sociale puternice.
Logistica unei călătorii pe calea ferată mauritană
Trenul cu pricina este, în esență, un convoi masiv de marfă utilizat pentru transportul minereului de fier. Acesta parcurge o distanță de 700 de kilometri, făcând legătura între minele situate în inima deșertului Sahara, la Zouérat și Fdérik, și portul comercial Nouadhibou, situat la Oceanul Atlantic. Garnitura este impresionantă, fiind compusă din două locomotive diesel-electrice și un număr record de 200 până la 210 vagoane. Fiecare vagon poate transporta până la 84 de tone de minereu, la care se adaugă câteva vagoane de serviciu.
Lucian Daghie a descris provocările întâmpinate în timpul călătoriei sale din 3 decembrie 2021:
- Drumul a durat nu mai puțin de 13 ore prin condiții vitrege.
- Grupul de 10 persoane a trebuit să plătească localnicii cu aproximativ 100 de dolari pentru a nivela minereul din vagoane, astfel încât să poată găsi o suprafață cât de cât plană pentru a dormi.
- Temperaturile nocturne au coborât până la 4-5 grade Celsius, obligându-l pe român să poarte echipament gros, inclusiv ochelari de schi pentru protecție.
Istoria și contextul economic al liniei ferate
Calea ferată a fost inaugurată în 1963, după trei ani de construcție, fiind administrată de stat prin intermediul SNIM (Société Nationale Industrielle et Minière). Această linie a devenit coloana vertebrală a economiei mauritane, fiind naționalizată în 1974. Istoria sa a fost însă una zbuciumată, fiind paralizată în anii ’70 din cauza conflictelor din Sahara Occidentală, care au dus la instabilitate politică și chiar la răsturnarea președintelui Moktar Ould Daddah în 1978. Abia în anii ’80, după securizarea traseului și reparații capitale, fluxul feroviar a fost reluat, iar în 2019, autoritățile au redeschis oficial ruta pentru turiști, după o pauză de un deceniu.
Dincolo de tren: Patrimoniul cultural și realitățile sociale
Pe lângă aventura feroviară, Lucian Daghie a vizitat și alte puncte de interes, precum Chinguetti, un sat fortificat medieval inclus în patrimoniul UNESCO. Cunoscut drept „Sorbonna Saharei”, acest centru istoric a fost un punct de referință pentru știință, religie și astronomie, adăpostind și astăzi biblioteci pline de manuscrise prețioase. Totodată, călătorul a menționat vizitarea așezării Ouadana și a oazei Terjit.
Totuși, realitatea socială a Mauritaniei rămâne una umbrită de controverse. Deși sclavia a fost abolită oficial în 1981, fiind ultima țară din lume care a adoptat o astfel de măsură, rapoarte internaționale și organizații pentru drepturile omului susțin că fenomenul persistă. Se estimează că aproximativ 20% din populație, în special grupul Haratine, trăiește în condiții de sclavie modernă, fără acces la educație sau plată pentru munca prestată. Această problemă rămâne un subiect extrem de sensibil, implicând riscuri majore pentru cei care încearcă să documenteze realitatea din teren.
Următorii pași în explorarea lumii
Mauritania, al cărei nume provine din vechiul regat berber și înseamnă „locul vântului”, continuă să fie condusă de președintele Mohamed Ould Ghazouani. În pofida provocărilor politice interne, incluzând condamnarea predecesorului său pentru corupție, țara rămâne un punct de interes major pentru exploratorii care doresc să descopere istoria sahariană. Pentru Lucian Daghie, această aventură încheie încă un capitol din periplul său global, el continuând să documenteze experiențe din statele rămase până la completarea obiectivului său de a vizita întreaga lume.
Adaugă la Agregator.ro
