O simplă îmbrățișare poate transmite o gamă largă de emoții, de la siguranță și confort, până la stări de disconfort sau intruziune. Un studiu amplu, care a analizat răspunsurile a peste 15.000 de persoane, scoate la iveală faptul că modul în care percepem și memorăm contactul fizic este strâns legat de stilul nostru de atașament. Cercetarea, publicată recent în revista științifică PLOS One, subliniază că atât genul, cât și experiențele emoționale anterioare modelează semnificația pe care o atribuim acestor gesturi.
De ce unele îmbrățișări rămân întipărite în memorie
Aproximativ 70% dintre participanții la studiu au reușit să identifice cu ușurință o îmbrățișare memorabilă, asociată cu emoții profund pozitive. Motivele invocate cel mai des pentru care aceste momente au devenit amintiri durabile includ sentimentul de sprijin emoțional, confortul fizic și senzația de a fi înțeles de partenerul de interacțiune. Anna Lena Dueren, psiholog în Germania, explică faptul că percepția îmbrățișărilor este un proces extrem de complex, fiind influențată de istoricul relațional și de modul în care o persoană interacționează cu propriul corp. Pentru Dueren, acest subiect are o rezonanță personală, cea mai vie amintire a ei fiind o îmbrățișare primită de la o prietenă în ziua în care și-a pierdut mama, un moment care a rămas neschimbat în conștiința sa timp de peste zece ani.
Stilul de atașament anxios și nevoia de reasigurare
Rezultatele cercetării indică faptul că persoanele cu trăsături de atașament anxios tind să stocheze mai frecvent amintiri pozitive legate de îmbrățișări. Acest profil psihologic implică o nevoie constantă de validare și o sensibilitate sporită la riscul de separare sau respingere. Dr. Gail Saltz, psihiatru la NewYork-Presbyterian Hospital, subliniază că, pentru acești indivizi, îmbrățișarea funcționează ca o formă de confirmare emoțională esențială, capabilă să diminueze stările de anxietate și să ofere siguranța necesară în cadrul unei relații.
Dificultățile persoanelor cu atașament evitant
La polul opus, studiul a evidențiat faptul că persoanele care manifestă un stil de atașament evitant sunt mai puțin predispuse să asocieze îmbrățișările cu experiențe pozitive. Caracterizat printr-o dorință pronunțată de independență și autosuficiență, acest stil de atașament poate face ca apropierea fizică să fie resimțită ca o intruziune sau o formă de intimitate care provoacă disconfort. Dr. Saltz explică faptul că, în aceste cazuri, gestul de afecțiune poate fi perceput ca sufocant, mai degrabă decât protector. Este important de menționat că aceste rezultate nu sugerează o respingere totală a afecțiunii, ci reflectă o preferință diferită față de spațiul personal și atingerea prelungită.
Diferențe de gen și limitările studiului
Analiza a scos la iveală și o ușoară variație în funcție de gen, bărbații fiind mai predispuși decât femeile să asocieze anumite îmbrățișări cu stări de excitare fizică, deși cercetătorii precizează că natura acesteia – sexuală sau de altă natură – nu a fost clarificată. Datele au fost colectate prin intermediul Touch Test, un sondaj internațional, însă studiul prezintă anumite limitări, precum faptul că eșantionul a fost compus în proporție de 70% din femei și a inclus doar persoane din Regatul Unit, ceea ce poate restrânge aplicabilitatea concluziilor la nivel global.
- Beneficii pentru sănătate: Contactul fizic poate reduce stresul și inflamația.
- Atingerea imaginată: Cercetările sugerează că și simpla vizualizare a unei îmbrățișări poate aduce beneficii psihologice.
- Autostimularea tactilă: Profesorul Tiffany Field susține că masarea propriei pieli poate stimula receptorii responsabili pentru relaxare.
- Efecte relaționale: Atingerea afectuoasă poate reduce gelozia și consolida sentimentul de siguranță în cuplu.
În concluzie, îmbrățișările rămân un fenomen cu multiple fațete, a cărui semnificație depinde de contextul relațional și de mecanismele emoționale ale fiecărui individ. În perioada următoare, cercetătorii vor continua să exploreze modul în care atingerea, fie ea reală sau doar imaginată, poate fi integrată în strategiile de gestionare a stresului și de îmbunătățire a stării generale de bine, subliniind faptul că, indiferent de stilul de atașament, nevoia de conexiune rămâne o componentă fundamentală a experienței umane.
Adaugă la Agregator.ro
