Cazul familiei Pașca din județul Bihor, care face obiectul unei anchete derulate de DIICOT sub acuzațiile de trafic de persoane și constituire a unui grup infracțional organizat, a fost adus în atenția publică în cadrul unei conferințe de presă desfășurate marți, 10 noiembrie, la Palatul Cotroceni. Subiectul a generat discuții aprinse privind responsabilitatea autorităților statului în gestionarea persoanelor vulnerabile.
Întrebări privind responsabilitatea instituțiilor publice
În timpul evenimentului, a fost ridicată o problemă esențială referitoare la rolul pe care instituțiile publice l-au avut în direcționarea persoanelor către așezămintele administrate de familia Pașca. Deși aceste centre nu funcționau ca servicii sociale licențiate conform legii, autoritățile au continuat să trimită beneficiari către aceste locații pe parcursul mai multor ani.
„Avem o familie acuzată de trafic de persoane, traficul de persoane presupunând și racolarea, însă familia Pașca nu racola pe nimeni. Instituțiile statului îi trimiteau oameni. Cum vedeți faptul că niciun reprezentant al unei autorități a statului – DGASPC-uri, primării, consilii județene – care trimiteau oameni familiei Pașca nu apare ca inculpat într-un dosar? Sunt furnizori de persoane traficate”, a afirmat jurnalista prezentă la conferință.
Contextul anchetei DIICOT
Această intervenție a scos în evidență un aspect critic al anchetei: absența, în acest stadiu al cercetărilor, a unor acuzații oficiale îndreptate împotriva funcționarilor publici sau a reprezentanților autorităților locale care au facilitat plasarea persoanelor în respectivele centre. Rolul acestor instituții, precum Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), primăriile sau consiliile județene, rămâne un punct central de interes, având în vedere că deciziile lor au dus la direcționarea persoanelor vulnerabile către o entitate care nu deținea licențele necesare pentru a oferi servicii sociale. Situația ridică semne de întrebare cu privire la mecanismele de control și supraveghere pe care statul ar fi trebuit să le exercite asupra acestor așezăminte înainte de declanșarea anchetei penale.
Importanța cazului în spațiul public
Cazul familiei Pașca este reprezentativ pentru vulnerabilitățile sistemului de asistență socială din România, unde lipsa monitorizării atente a furnizorilor de servicii poate duce la situații grave de abuz. Dezbaterea de la Palatul Cotroceni subliniază necesitatea unei analize riguroase nu doar asupra celor care au administrat centrele, ci și asupra lanțului de decizie din cadrul instituțiilor publice care au validat, prin acțiunile lor, funcționarea acestor așezăminte neautorizate.
Sursa: www.aradon.ro

