Traian Băsescu a declarat că România ar trebui să negocieze un acord preventiv cu Fondul Monetar Internațional (FMI), având în vedere dificultățile economice actuale și costurile ridicate de împrumut cu care se confruntă statul. Fostul președinte a făcut aceste precizări în cadrul unei intervenții la postul România TV, subliniind că un astfel de demers nu ar implica neapărat contractarea unui împrumut imediat, ci ar oferi o plasă de siguranță financiară.
De ce consideră Traian Băsescu necesar un acord cu FMI?
Conform declarațiilor sale, România ar putea accesa finanțare la dobânzi mai avantajoase, estimate la 1-2%, față de cele practicate în prezent pe piețele financiare. Aceste fonduri ar putea fi utilizate pentru plata dobânzilor aferente împrumuturilor care trebuie achitate anul viitor. „Ce bine ne-ar prinde să avem bani cu dobândă de la FMI, cum o dă FMI-ul, 1-2%, să ne plătim dobânzile pentru la anul. Ce bine ne-ar prinde. Dar nu e obligatoriu să iei bani”, a explicat fostul șef al statului.
Ce presupune un acord preventiv?
Traian Băsescu a explicat că autoritățile pot opta pentru un „precautionary agreement”, adică un acord preventiv prin care se stabilește o sumă disponibilă ce poate fi accesată doar în cazul apariției unei crize economice sau financiare. Această variantă ar permite statului să aibă acces la resurse financiare fără a fi obligat să le utilizeze imediat, oferind astfel stabilitate în fața volatilității piețelor.
Contextul istoric al relației României cu FMI
Subiectul colaborării cu instituția financiară internațională este de actualitate, fiind menționat recent și de președintele Nicușor Dan. Istoric, România a apelat la FMI în primăvara anului 2009, în timpul crizei economice, când a negociat un pachet financiar internațional de aproximativ 20 de miliarde de euro, din care aproximativ 12,9 miliarde de euro au provenit de la FMI.
Perioada respectivă a fost marcată de măsuri de austeritate severe, precum reducerea salariilor bugetarilor cu 25% și majorarea TVA de la 19% la 24%, decise de guvernul condus de Emil Boc pentru a stabiliza finanțele publice. Deși măsurile au generat nemulțumiri sociale, acestea au contribuit la evitarea unei crize de finanțare și la menținerea accesului pe piețele internaționale, acordul fiind încheiat în 2011, după care România a apelat ulterior doar la acorduri preventive.

