Pe măsură ce popularitatea medicamentelor destinate scăderii în greutate crește, tot mai mulți atleți și alergători de anduranță se confruntă cu o dilemă medicală neașteptată: cum să echilibreze tratamentul cu substanțe din clasa GLP-1, precum Mounjaro sau Zepbound, cu cerințele riguroase ale antrenamentelor pentru maraton. Deși aceste terapii oferă beneficii metabolice, ele pot induce efecte secundare severe, de la greață persistentă și oboseală cronică până la riscul critic de deficit energetic, punând sub semnul întrebării performanța sportivă.
Impactul tratamentului asupra performanței în competiții
Keri M., o alergătoare experimentată de peste 50 de ani, a simțit pe propria piele aceste provocări. După ce s-a calificat la prestigiosul Bank of America Chicago Marathon, reușită obținută în urma Maratonului din Philadelphia în 2024, ea a început un tratament cu 2,5 mg de tirzepatidă. Aceasta a fost prima sa cursă sub influența unui medicament GLP-1, iar rezultatul a fost un coșmar digestiv. Greața severă și incapacitatea de a tolera gelurile energetice, vitale pentru susținerea efortului, au transformat experiența într-o luptă continuă, determinând-o să concluzioneze că doza inițială a fost mult prea agresivă pentru nevoile sale atletice.
Creșterea consumului de medicamente GLP-1
Statisticile sunt grăitoare: utilizarea medicamentelor pentru slăbit a crescut de la 3% la 11% în doar doi ani. Un studiu de cohortă din 2026 subliniază că numărul persoanelor care folosesc aceste substanțe în scopuri neaprobate de FDA este de 15 ori mai mare față de acum cinci ani. Interesant este faptul că 35% dintre utilizatori nu se încadrează în categoria persoanelor supraponderale conform indicelui de masă corporală (IMC). Dieteticianul Meghann Featherstun observă că accesibilitatea sporită a acestor tratamente a dus la o utilizare mai largă, deși specialiștii rămân divizați cu privire la compatibilitatea lor cu sportul de performanță.
Riscurile fiziologice: REDs și ritmul cardiac
Un pericol major pentru alergători este deficitul energetic relativ în sport (REDs). Claire Shorenstein, dietetician sportiv, avertizează că medicamentele care reduc apetitul pot accentua deficitul caloric deja existent în cazul antrenamentelor de anduranță. Această stare poate duce la scăderea densității osoase, slăbirea sistemului imunitar și, în cazul femeilor, la amenoree hipotalamică. Mai mult, dr. Melanie Jay subliniază că medicamentele GLP-1 pot crește ritmul cardiac în repaus cu 2 până la 10 bătăi pe minut, o modificare care poate fi exacerbată în timpul efortului fizic intens.
Strategii controversate și experiențe variate
Mulți sportivi, precum Steve, un bărbat de 44 de ani din Oregon, au încercat să gestioneze aceste efecte prin „microdozare” sau reducerea dozelor fără supraveghere medicală, o practică despre care experți precum Emily Lundstrom și dr. Nidhi Kansal avertizează că nu este validată clinic. Experiențele sunt însă subiective: în timp ce unii, precum Kylie Keeton, au renunțat complet la tratament după ce acesta le-a compromis participarea la competiții, alții, precum Nikki Thornton, au raportat o adaptare a organismului după aproximativ șase luni, reușind ulterior să își îmbunătățească recordurile personale. În final, decizia de a continua tratamentul rămâne una personală, dar necesită o supraveghere medicală riguroasă și o monitorizare atentă a aportului nutrițional.
Ce urmează pentru sportivii care utilizează aceste tratamente
Având în vedere că cercetările clinice actuale sunt încă limitate, viitorul pentru alergătorii care apelează la GLP-1 implică o abordare mai prudentă. Specialiștii recomandă ca atleții să colaboreze strâns cu nutriționiștii pentru a programa corect dozele în raport cu antrenamentele, evitând administrarea chiar înainte de cursele lungi. Pe măsură ce comunitatea sportivă învață mai multe despre aceste medicamente, accentul se va pune pe prioritizarea sănătății pe termen lung în detrimentul pierderii rapide în greutate, asigurându-se că organismul are energia necesară pentru a susține atât performanța, cât și funcțiile vitale.

