Originea vieții pe Pământ ar putea avea nevoie de o revizuire completă, după ce noi simulări computerizate au arătat că aceste corpuri cerești ar fi avut șanse foarte mici să transporte până la suprafața planetei substanțe organice intacte, relatează CNN. Cercetarea, realizată de o echipă de la Universitatea Cambridge și publicată în revista Scientific Reports, sugerează că viteza ridicată cu care cometele loveau Pământul în primele etape ale existenței sale ar fi dus la distrugerea majorității moleculelor fragile pe care le transportau.
Ipoteza privind originea vieții și rolul cometelor
Ipoteza potrivit căreia cometele ar fi contribuit la apariția vieții datează cel puțin din 1961. Corpurile cerești sunt alcătuite în principal din gheață și praf, dar conțin și o varietate de compuși organici. Din acest motiv, oamenii de știință au luat în calcul posibilitatea ca impacturile cometare să fi adus pe Pământ atât apă, cât și ingredientele chimice necesare dezvoltării vieții. Această idee face parte dintr-un cadru mai larg de teorii care susțin că unele dintre ingredientele vieții au ajuns pe planeta noastră din spațiu, concept cunoscut drept panspermie. Potrivit noului studiu, însă, impacturile cometare ar fi fost mult mai puțin eficiente decât se credea în furnizarea acestor substanțe.
Cercetătorii au simulat de 100.000 de ori condițiile din perioada timpurie a Pământului, folosind modele recente privind formarea și evoluția cometelor, precum și interacțiunea acestora cu atmosfera.
„Având în vedere ceea ce știm despre mediul de la suprafața Pământului timpuriu, simulările noastre au arătat că, în medie, nu au existat impacturi reușite”, a declarat Richard Anslow, autorul principal al studiului, care a realizat cercetarea în timpul doctoratului la Institutul de Astronomie al Universității Cambridge.
În 54% dintre simulări nu a avut loc niciun impact, în timp ce în restul cazurilor a fost înregistrată cel puțin o coliziune. Doar o mică parte dintre simulări au indicat până la trei impacturi. Anslow a precizat că cercetătorii nu pot exclude complet posibilitatea ca o cometă să fi reușit să transporte molecule organice intacte pe Pământ. Un asemenea eveniment ar fi presupus însă o combinație foarte rară de condiții, inclusiv un loc de impact potrivit, unde să existe apă lichidă și alte substanțe necesare reacțiilor chimice.
De ce ar fi fost distruse moleculele organice
Studiul s-a concentrat în special asupra cianurii de hidrogen (HCN), un compus format din hidrogen, carbon și azot, identificat în numeroase comete, inclusiv în cometele Halley și Hale-Bopp. HCN este considerat important pentru chimia prebiotică, deoarece poate participa la reacții care duc la formarea aminoacizilor, molecule care intră în alcătuirea proteinelor. Aceste reacții au nevoie și de apă, iar cianura de hidrogen este considerată unul dintre precursorii chimici relevanți în cercetările privind originea vieții.
Problema este că, atunci când o cometă lovește o planetă, impactul generează temperaturi și presiuni foarte ridicate. Aceste condiții pot distruge moleculele organice înainte ca ele să ajungă în mediul în care ar putea participa la reacții chimice.
„Vitezele tipice ale cometelor în momentul impactului cu Pământul au însemnat că foarte puține, chiar niciuna, ar fi putut livra molecule organice intacte”, a explicat Anslow.
În opinia sa, cometele nu par să fi fost o sursă atât de utilă pentru chimia prebiotică pe cât se credea anterior. Chiar și în cazul în care o parte din HCN ar fi supraviețuit impactului, concentrația sa ar fi putut fi insuficientă pentru a declanșa reacțiile necesare. Dacă impactul s-ar fi produs în ocean, substanța s-ar fi diluat rapid în apă.
Marte ar fi putut avea condiții mai favorabile
Cercetătorii au identificat și o posibilă diferență între Pământ și Marte. Planeta Roșie ar fi putut avea condiții ceva mai favorabile pentru ca moleculele organice transportate de comete să supraviețuiască impacturilor. Marte este mai mică decât Pământul și se află mai departe de Soare. În consecință, vitezele tipice ale cometelor în momentul impactului ar fi fost mai reduse, ceea ce ar fi diminuat efectele distructive asupra compușilor chimici.
„Deoarece Marte este mult mai mică decât Pământul și mai departe de Soare, viteza tipică de impact a cometelor este mult mai redusă. Astfel, în timp ce impacturile de pe Pământ distrugeau cea mai mare parte a HCN, acest lucru nu se întâmpla în aceeași măsură pe Marte”, a explicat Anslow.
Cercetătorul a subliniat că rezultatele nu demonstrează că moleculele necesare apariției vieții au ajuns efectiv pe Marte în acest fel. Ele sugerează doar că impacturile cometare ar fi putut reprezenta o cale ceva mai plauzibilă pentru transportul acestor substanțe pe planeta vecină. Concluziile studiului nu înseamnă că toate ipotezele privind contribuția cometelor la apariția vieții trebuie abandonate. Mai mulți cercetători care nu au participat la studiu au atras atenția că simulările analizează în principal capacitatea cometelor de a transporta cianură de hidrogen intactă, nu întreaga varietate de compuși organici pe care le-ar putea furniza.
Sursa: www.g4media.ro

