Obezitatea este o boală cronică complexă, reglată printr-un dialog permanent între creier și organele interne, și nu reprezintă doar o problemă de exces caloric sau de voință, conform informațiilor publicate de La voz de la salud. Deși știința a avansat semnificativ în ultimele decenii, specialiștii subliniază că mecanismele biologice din spatele acestei afecțiuni rămân încă parțial neînțelese.
Ce s-a întâmplat în reglarea greutății corporale?
Greutatea corporală este controlată printr-o rețea complexă de semnale nervoase și hormonale care implică creierul, țesutul adipos, intestinul, ficatul, mușchii și pancreasul. Hipotalamusul ocupă o poziție centrală în acest sistem, primind informații constante de la organism. Dr. Luisa María Seoane, purtătoare de cuvânt a Societății Spaniole pentru Studiul Obezității (SEEDO), explică faptul că, în cazul persoanelor cu obezitate, aceste mecanisme fine sunt perturbate: „Creierul răspunde mai puțin eficient la semnalele care arată că organismul a primit suficientă hrană sau are deja destule rezerve stocate”.
De ce contează rolul țesutului adipos?
Grăsimea corporală funcționează ca un organ endocrin, capabil să producă hormoni și substanțe care influențează metabolismul. Când țesutul adipos crește excesiv în volum, acesta suferă de stres celular și hipoxie, declanșând o inflamație cronică subtilă. Această stare afectează acțiunea insulinei, fenomen studiat sub numele de imunometabolism. Dr. Seoane precizează diferența dintre tipurile de grăsime: „Țesutul adipos alb este specializat în stocarea energiei, în timp ce țesutul adipos brun o poate disipa sub formă de căldură prin termogeneză”.
Cine influențează vulnerabilitatea metabolică pe termen lung?
Cercetările coordonate de dr. Luisa María Seoane la Institutul de Cercetare în Sănătate din Santiago (IDIS) arată că etapele timpurii ale vieții, precum sarcina și alăptarea, sunt perioade de maximă plasticitate. Studiile pe modele animale au demonstrat că prelungirea alăptării poate activa molecule precum FGF21, produsă de ficat, care trimite semnale către creier pentru a modifica termogeneza. Această adaptare metabolică poate oferi o protecție parțială împotriva unei diete bogate în grăsimi la vârsta adultă. În prezent, oamenii de știință analizează peste 200 de gene candidate, deși aplicarea acestor descoperiri în tratamentele umane se află încă în stadii incipiente.
„Știm mult mai multe decât știam acum douăzeci sau treizeci de ani, dar suntem încă departe de a înțelege pe deplin această boală”, a declarat dr. Luisa María Seoane pentru La voz de la salud.
Sursa: libertatea.ro

