Imediat după victoria Marii Revoluții Bolșevice, pe 26 octombrie 1917, Vladimir Ilici Lenin a inițiat un proces violent de transformare a societății ruse, vizând în special distrugerea instituțiilor religioase. În timp ce Marx vedea religia ca pe un paliativ pentru suferințele celor săraci, pentru Lenin, aceasta reprezenta un dușman ideologic ce trebuia anihilat prin metode brutale și o politică de teroare sistematică.
Distrugerea patrimoniului religios
Politica bolșevică a dus la confiscarea pământurilor bisericești și la evacuarea forțată a clerului din lăcașurile sfinte. Până în 1917, Rusia număra aproximativ 78.000 de biserici, dintre care 568 doar în Moscova. Sub conducerea lui Lenin, zeci de mii de monumente și biserici au fost demolate. Icoanele au fost arse sau jefuite, iar odoarele bisericești au fost batjocorite, fiind folosite uneori chiar drept așternut pentru animale în grajduri. În lipsa tehnologiei avansate, dărâmarea cupolelor se făcea adesea prin forță brută, folosind cai sau chiar grupuri de oameni, scene descrise ulterior în literatura rusă.
Sacrilegiul ca instrument de intimidare
Începând cu ianuarie 1919, Lenin a ordonat deschiderea publică a raclelor sfinților, o acțiune menită să umilească credincioșii și să descurajeze rezistența. Printre victimele acestor profanări s-au numărat moaștele Sfântului Mitrofan din Voronej și ale Sfântului Serghie de Radonej, a căror profanare a fost documentată fotografic la cererea expresă a lui Lenin. Între 1919 și 1920 au avut loc 63 de astfel de acte, culminând în 1922 cu vandalizarea raclei cneazului Alexandr Nevski.
Inginerii financiare și implicarea externă
Pentru a-și finanța regimul și a achita datoriile față de Germania, bolșevicii au recurs la metode sinistre. Odoarele jefuite au fost vândute pe piața neagră din Occident pentru a rambursa sprijinul financiar primit de la Berlin pentru declanșarea revoluției. Mai mult, Lenin a propus proiecte economice fanteziste, precum o conductă de petrol în Kazahstan construită din țevi de lemn, care a dus la moartea a mii de muncitori din cauza condițiilor inumane, totul pentru a masca deturnarea unor fonduri uriașe către bănci externe.
- Finanțarea germană: Guvernul Imperial German a investit între 30 și 50 de milioane de mărci de aur pentru a destabiliza Rusia prin intermediul lui Lenin.
- Alexander Parvus: A jucat rolul de arhitect financiar, spălând banii prin companii paravan în Scandinavia.
- Colaborarea cu Occidentul: Firme americane, britanice și franceze, precum General Electric sau Standard Oil, au derulat afaceri masive cu URSS, contribuind la industrializarea forțată a țării.
Moștenirea unui sistem construit pe datorii
Traseul banilor, deconspirat parțial de guvernul lui Kerenski, implica bănci din Hamburg și Suedia, unde bancherul Olof Aschberg a facilitat tranzacțiile secrete. După ce au scos Rusia din Primul Război Mondial prin Tratatul de la Brest-Litovsk, bolșevicii au continuat să atragă capital străin prin corporații precum Amtorg Trading Corporation. Această rețea complexă de interese a demonstrat că, dincolo de retorica revoluționară, supraviețuirea regimului sovietic a depins în mod critic de capitalul financiar occidental și de o gestionare cinică a resurselor naționale.
În viitor, istoricii vor continua să examineze arhivele pentru a clarifica măsura în care tezaurul României a fost implicat în aceste scheme de plată a datoriilor bolșevice, un subiect care rămâne încă o pagină deschisă și controversată a istoriei moderne.
Adaugă la Agregator.ro
