De ce temperatura unică este un mit în vidul cosmic
Dacă în mod curent se consideră că temperatura în spațiul cosmic este de –270 de grade Celsius, o valoare apropiată de zero absolut, această cifră nu reprezintă decât o mică parte din realitate. Potrivit publicației The Conversation, acest concept este înșelător în majoritatea contextelor practice. Diferența fundamentală față de mediul terestru rezidă în densitatea particulelor. În timp ce pe Pământ moleculele de aer se ciocnesc constant, transferând energie și creând un echilibru termodinamic uniform, în spațiul rarefiat densitatea scade dramatic. În acest vid, particulele rare nu mai pot transfera căldura prin contact, anulând definiția clasică a temperaturii ca valoare unică.
Suprapunerea de lumi termice: Cazul sondei Rosetta
Complexitatea mediului spațial a fost documentată între anii 2014 și 2016 de sonda europeană Rosetta, în timpul misiunii sale de a însoți cometa 67P/Ciuriumov-Gherasimenko. Instrumentele de la bord au detectat „o adevărată suprapunere de lumi paralele”, unde coexistau populații diferite de particule cu temperaturi radical diferite. În timp ce moleculele neutre aveau aproximativ –100 de grade Celsius, electronii „călduți” atingeau între 20.000 și 100.000 de grade Celsius, iar electronii „fierbinți” depășeau sute de mii de grade. În același timp, structura sondei oscila între +130 de grade pe panourile luminate și –150 de grade pe cele umbrite.
Provocările inginerești: Efectul banană și Mercur
Această asimetrie termică extremă reprezintă o provocare majoră pentru ingineria spațială. Pe sonda Solar Orbiter, antenele lungi de șase metri se curbează din cauza dilatării termice inegale, fenomen denumit de ingineri „efectul banană”. În momentele critice, vârful antenei se deplasează cu un metru și jumătate față de axul inițial. O provocare similară va întâmpina și misiunea BepiColombo, a cărei inserție pe orbita planetei Mercur este programată pentru 21 noiembrie 2026. Pe Mercur, temperaturile variază de la peste +430 de grade Celsius în timpul zilei, suficient pentru a topi plumbul, la sub –170 de grade Celsius pe durata nopții. Din acest motiv, cercetătorii nu caută o temperatură generală a planetei, ci vizează cartografierea straturilor termice care coexistă în vidul din jurul acesteia.
Context: De ce contează aceste măsurători
Înțelegerea comportamentului termic în spațiu este crucială pentru astrofizicieni, deoarece spațiul își pierde caracterul izotrop, proprietățile sale fizice devenind dependente de orientare. Deoarece particulele încărcate electric se deplasează de-a lungul liniilor de câmp magnetic, temperatura poate varia în funcție de direcția de măsurare. Astfel, aparatele convenționale care livrează o singură cifră sunt considerate lipsite de relevanță științifică, fiind necesare detectoare complexe capabile să măsoare agitația termică pe fiecare axă spațială în parte.
Sursa: www.libertatea.ro
Adaugă la Agregator.ro
