Conacul de la Chioaia, situat la marginea satului Butucăria din comuna vasluiană Zăpodeni, reprezintă o mărturie a unei povești de dragoste care a marcat profund Casa Regală a României. Locul a fost casa copilăriei Ioanei Maria Valentina Lambrino, cunoscută drept Zizi, tânăra pentru care principele Carol al II-lea a renunțat la îndatoririle sale militare în 1918, provocând o criză dinastică fără precedent.
O poveste de dragoste sub supravegherea Casei Regale
Relația dintre Carol și Zizi Lambrino s-a consolidat în perioada refugiului de la Iași, în timpul Primului Război Mondial. În februarie 1918, principele îi scria acesteia scrisori pline de pasiune, mărturisindu-și frământările între datoria față de țară și sentimentele pentru fiica generalului Constantin Lambrino. În vara aceluiași an, Carol a părăsit unitatea militară pe care o comanda la Târgu Neamț și a plecat cu Zizi la Odesa, unde s-au căsătorit la biserica Pokrovska pe 13 septembrie (31 august, pe stil vechi).
Gestul, făcut în teritoriul ocupat de inamic, a stârnit nemulțumirea regelui Ferdinand și a guvernului condus de Alexandru Marghiloman. Conform datelor istorice, Carol a fost sancționat cu 75 de zile de arest la Mănăstirea Horoaita, iar căsătoria a fost anulată în ianuarie 1919. Deși cei doi au avut un fiu, Mircea Carol Lambrino, născut în 1920, presiunile politice și dorința de a păstra succesiunea la tron au dus la separarea lor definitivă, Carol căsătorindu-se ulterior cu principesa Elena a Greciei.
Destinul conacului de la Chioaia
Istoria conacului, documentată de istoricul Lucian-Valeriu Lefter, reflectă transformările sociale ale epocii. Domeniul a trecut prin numeroase mâini până când a fost cumpărat de frații Alexandru și Dimitrie Lambrino în 1881. După perioade de dificultăți financiare și tranzacții succesive, proprietatea a revenit familiei în 1921, prin Ion C. Lambrino, fratele lui Zizi.
- 1944: Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale a achiziționat conacul pentru suma de 2.950.000 de lei, cu intenția de a înființa un orfelinat pentru copiii rămași orfani în urma războiului.
- Perioada comunistă: Planul orfelinatului nu a fost finalizat, iar clădirea a fost ulterior transformată în sediu pentru școala locală, cămin cultural și ulterior sediu al Întreprinderii Agricole de Stat (IAS) Laza.
În prezent, conacul, care figurează pe Lista monumentelor istorice, păstrează doar amintirea vremurilor boierești, fiind marcat de degradarea survenită după 1990. Potrivit mărturiilor locale, precum cea a bătrânei Profira, conacul a rămas în memoria colectivă drept „la Lambrino”, fiind locul unde, în trecut, se spunea cu teamă „Du-te, că vine Carolită!”, referire la vizitele principele Carol la familia Lambrino.
De ce contează această istorie
Povestea conacului de la Chioaia este relevantă nu doar pentru arhitectura sa moldovenească de secol XIX, ci și ca reper al memoriei istorice naționale. Aceasta ilustrează fragilitatea destigurilor aristocratice în fața rigorilor Casei Regale și a schimbărilor politice radicale din secolul XX, care au transformat reședințele boierești în instituții publice sau sedii administrative, alterând funcțiunea și starea lor originală.
Sursa: vremeanoua.ro
Adaugă la Agregator.ro
