Ipoteza independenței conștiinței față de activitatea cerebrală
Un studiu recent, publicat în Journal of Consciousness Studies și semnat de cercetătorul Pekka Rechardt, aduce în discuție ipoteza conform căreia mintea ar putea supraviețui morții biologice. Analiza se bazează pe reevaluarea experiențelor trăite de persoanele care au supraviețuit unui stop cardiac, momente în care activitatea electrică a creierului a fost înregistrată ca fiind extrem de redusă sau chiar absentă.
Rechardt a pornit cercetarea de la o lucrare din 2025, publicată în International Review of Psychiatry, care a documentat faptul că activitatea electrică din cortex dispare, în medie, în 10 până la 30 de secunde de la instalarea stopului cardiac. În plus, autorii studiului anterior – Bruno Angeli-Faez, Bruce Greyson și Pim van Lommel – au observat că ritmurile cerebrale alfa și beta, considerate esențiale pentru conștiință, dispar în aproximativ 6,5 secunde. În ciuda acestor date, subiecții au raportat experiențe coerente și intense, ceea ce sugerează, potrivit lui Rechardt, că „viața după moarte ar putea fi o posibilitate credibilă”.
Elementele fundamentale ale experienței subiective
Conform cercetătorului, aspectul definitoriu al acestor mărturii este păstrarea a trei elemente esențiale: sentimentul prezenței, senzații intense și capacitatea de a percepe evenimentele ca un tot unitar. Rechardt susține că unitatea experienței, precum cea a unei persoane care plimbându-se pe o plajă percepe simultan peisajul, sunetele și gândurile filozofice, necesită un cadru de integrare care depășește simpla activitate a regiunilor cerebrale individuale.
Teoria dimensiunii spațiale suplimentare
Pentru a explica modul în care conștiința integrează informațiile în absența suportului biologic, autorul propune existența unei dimensiuni spațiale suplimentare. Aceasta ar funcționa ca un punct de observație situat „deasupra” proceselor fizice, similar modului în care o persoană poate vedea un desen plat ca pe un întreg, spre deosebire de o observație fragmentată a componentelor sale.
„Această perspectivă empirică susține ideea că viața după moarte ar putea fi o posibilitate credibilă”, a scris Pekka Rechardt în lucrarea sa.
În viziunea cercetătorului, moartea ar putea reprezenta doar întreruperea conexiunii dintre creier și conștiință, fără a anihila cadrul în care aceasta din urmă operează. Astfel, conștiința ar putea continua să existe independent de stimulii senzoriali, experiențele din pragul morții oferind, în opinia sa, o privire asupra a ceea ce urmează după încetarea funcțiilor biologice.
Sursa: www.gandul.ro

