Cine este Căţandrescu în universul infantil al autorului
Căţandrescu reprezintă un personaj imaginar, conturat în perioada copilăriei autorului, în anii șaptezeci, prin interpretarea eronată a unei zicale românești populare. Potrivit profesorului universitar doctor Codrin Liviu Cuțitaru de la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, totul a pornit de la expresia „Na-ţi-o bună, că ţi-am dres-o!”, pe care bunica sa o folosea frecvent pentru a corecta stângăciile specifice vârstei preșcolare. Din cauza unor probleme de sănătate, precum otitele repetate ale copilului și dificultățile de vorbire ale bunicii legate de o proteză dentară, numele Combinatului de Utilaj Greu („CUG”) era pronunțat „CUC”. Această confuzie a dus la nașterea, în imaginația autorului, a personajului „Căţandrescu”.
Ce reprezenta acest personaj în societatea socialistă
În viziunea autorului, Căţandrescu a căpătat rolul unui „controlor suprem” al calității, o divinitate teurgică căreia trebuiau să îi fie prezentate toate artefactele pentru certificare. Această construcție mentală oglindea mecanismul real al „Controlului Tehnic de Calitate” (CTC), un concept omniprezent în societatea socialistă a acelor vremuri. Autorul menționează că, în reprezentările sale infantile, Căţandrescu împrumutase trăsături fizionomice de la Nicolae Ceaușescu, precum încruntarea, privirea piezișă și absența zâmbetului, fiind o figură care impunea atât admirație, cât și teamă.
Cât de importantă era validarea lui Căţandrescu
Recunoașterea venită din partea lui Căţandrescu echivala cu izbăvirea din orice constrângere existențială. În ritualul imaginat de copil, adresarea „Na-ţi-o bună, Căţandrescu!” reprezenta o cerere de clemență a unui penitent în fața unui judecător neînduplecat. În contextul mai larg al acelei epoci, această dinamică pregătea individul pentru duritatea realității, învățându-l precaritatea condiției umane. Autorul subliniază că acest mecanism de „autodepăşire” era un leitmotiv al discursurilor politice ale vremii, fiind o oglindire a micimii individului în fața măreției structurale a puterii.
Ce urmează în contextul politic actual
Privind retrospectiv, autorul observă că figura lui Căţandrescu a fost readusă în atenție de politica dâmbovițeană contemporană. Codrin Liviu Cuțitaru susține că actuala clasă politică manifestă o compulsie de a comunica alegătorilor, în mod repetat, că doar ei dețin capacitatea de a face lucrurile corect. Aceste mesaje sunt percepute de autor ca fiind similare cu invocația „Na-ţi-o bună, Căţandrescu!”, în care politicienii așteaptă o reacție de aprobare din partea votanților. Concluzia autorului este una critică: dinamica actuală a transformat cetățenii într-o nație de „cățandrești”, unde discursul despre eficiență maschează adesea realitatea din spatele proverbului original.
Sursa: ziaruldeiasi.ro

