Tunelul feroviar Holdea, situat în apropierea noului viaduct și a tunelurilor de pe Autostrada A1 Lugoj–Deva, reprezintă o lucrare inginerească istorică ce a străpuns Dealurile Coșavei încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acest tunel, construit pentru a facilita legătura feroviară între Banat și Valea Mureșului, se află într-o zonă marcată de un relief dificil, unde instabilitatea solului a provocat provocări majore atât constructorilor de căi ferate de acum 130 de ani, cât și inginerilor care lucrează în prezent la autostradă.
Cum a fost construită calea ferată Lugoj–Ilia
Construcția căii ferate Lugoj–Ilia a fost parte a unui program amplu de dezvoltare a infrastructurii feroviare din Banat, demarat în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Potrivit istoricului Dumitru Tomoni, în studiul „Calea ferată Lugoj–Făget–Ilia” publicat în revista Banatul în 2020, această linie a fost una dintre cele mai costisitoare investiții ale vremii, necesitând „93.252 coroane pe km”. Proiectul a fost realizat de Societatea Anonimă a Căilor Ferate Sud-Orientale Maghiare și finalizat în etape, între anii 1895 și 1898.
Traseul a fost extrem de complex, implicând construcția a 84 de poduri și a unui tunel de creastă la stația Holdea. Acesta din urmă a fost inaugurat oficial la 17 septembrie 1898, fiind conceput pentru a traversa culmea care separă bazinele hidrografice ale Begăi și Mureșului. Chiar și după aproape 130 de ani, tunelul rămâne operațional pentru traficul feroviar.
Ce descoperiri au fost făcute în timpul săpăturilor
Săpăturile pentru tunelul feroviar de la Holdea au scos la iveală o realitate geologică surprinzătoare. Muncitorii au întâlnit straturi de argile albastre nisipoase, marne și calcare, depozite lăsate de o mare caldă care acoperea regiunea în urmă cu 12–15 milioane de ani. Această descoperire a dus la găsirea a mii de fosile marine, în special cochilii de moluște.
Interesul cercetătorilor europeni a fost imediat captat de aceste vestigii. Conform publicației Budapesti Napló, geologul Papp Károly relata în 1903 că „tunelul de la Coșteiu a scos la iveală o comoară paleontologică”. O mare parte din aceste fosile a ajuns la Muzeul Senckenberg din Frankfurt, fiind studiată de paleontologul Oskar Boettger. Rapoartele ulterioare ale Societății Geologice din Budapesta menționau că, după perioadele ploioase, fosilele erau spălate din argila alterată, devenind o sursă de venit pentru tinerii din zonă, care le schimbau pe diverse mărfuri.
De ce este important contextul geologic actual
Aceleași caracteristici ale solului care au conservat fosilele au creat probleme constante de stabilitate. Terenul argilos și nisipos al Dealurilor Coșavei este predispus la alunecări, fenomen care a afectat atât drumul național DN 68A, cât și proiectarea Autostrăzii Lugoj–Deva. Conform proiectului tehnic al autostrăzii, s-a observat că „se produc alunecări de teren relativ adânci” acolo unde înclinarea straturilor geologice coincide cu panta.
Pentru a depăși aceste obstacole, soluția aleasă pentru autostradă a fost realizarea unei porțiuni de circa 4,5 kilometri care include două tuneluri cu patru galerii și un viaduct de 1,1 kilometri. Aceste lucrări moderne completează peisajul tehnic din zonă, demonstrând dificultățile persistente ale terenului care, timp de mai bine de un secol, au dictat metodele de construcție în această regiune de la granița dintre Banat și Transilvania.

