Negocierile desfășurate pe 10 și 11 noiembrie la Abu Dhabi, mediate de Statele Unite, au adus în prim-plan o miză majoră pentru securitatea continentului european, în contextul războiului din Ucraina care a atins 1.721 de zile. Discuțiile au vizat atât oprirea conflictului, cât și definirea unui nou cadru de securitate, însă rezultatele concrete rămân limitate, punând în evidență divergențe profunde între actorii implicați.
Bilanțul negocierilor: un schimb de prizonieri
Singurul rezultat tangibil al celor două zile de discuții trilaterale a fost un acord de principiu privind un schimb amplu de prizonieri. Volodimir Zelenski a menționat cifre cuprinse între o mie și o mie cinci sute de persoane de fiecare parte. Aceasta a fost prima întâlnire directă după nouă luni, însă, în ceea ce privește încetarea focului sau chestiunile teritoriale, pozițiile au rămas neschimbate. Moscova continuă să solicite retragerea ucraineană din zonele din Donbas aflate sub controlul Kievului, refuzând un armistițiu înaintea stabilirii unor „aranjamente de securitate” mai largi.
Arhitectura de securitate: propuneri și rezerve
Un punct central al discuțiilor a fost propunerea lui Jared Kushner privind o nouă arhitectură de securitate europeană, modelată după fostul Consiliu NATO-Rusia. Această inițiativă a fost privită cu scepticism, mulți oficiali europeni, precum Kaja Kallas, subliniind că instrumentele de securitate – precum Actul Final de la Helsinki sau Carta de la Paris – există deja, dar sunt încălcate constant de Rusia. Experții de la Royal United Services Institute (RUSI) avertizează că o astfel de agendă extinsă riscă să transforme Ucraina într-o chestiune secundară a unui târg mai amplu, favorizând disensiunile între Washington și aliații săi europeni.
Rolul Europei și perspectiva României
Deși reprezentanți ai Comisiei Europene, ai Consiliului European, Franței, Germaniei și Regatului Unit au fost prezenți la Abu Dhabi, aceștia nu au avut acces la formatul trilateral, purtând consultări separate. Contextul actual subliniază nevoia unei poziții europene comune și a unor garanții de securitate credibile. Pentru România, miza este directă: orice negociere trebuie să vizeze apărarea flancului estic, mobilitatea militară și securitatea Mării Negre. Experiența istorică, precum cea din Transnistria, avertizează asupra riscului ca situațiile impuse prin forță să devină vulnerabilități pe termen lung.
„Pacea trebuie să îi ofere celui atacat posibilitatea de a trăi în siguranță și să îi arate agresorului că reluarea războiului are un preț pe care nu îl poate ignora”, se menționează în analiza privind mizele negocierilor.
Sursa: adevarul.ro
Adaugă la Agregator.ro
