Determinarea cuantumului pensiei pentru românii care au acumulat un stagiu de cotizare de peste 25 de ani a devenit un proces ce necesită înțelegerea noii legislații în vigoare. Pentru a afla valoarea lunară a veniturilor după pensionare, beneficiarii trebuie să aplice o formulă matematică precisă, care se bazează pe produsul dintre numărul total de puncte acumulate de-a lungul carierei și valoarea punctului de referință. În prezent, acest indicator de referință este stabilit la nivelul de 81 de lei. Prin urmare, pensia rezultă din înmulțirea punctajului total cu această valoare fixă.
Componentele punctajului total de pensie
Numărul total de puncte care stă la baza calculului pensiei nu este o cifră arbitrară, ci reprezintă suma cumulată a trei categorii distincte de punctaje. Acestea includ punctele de contributivitate, punctele de stabilitate și punctele aferente perioadelor asimilate sau necontributive. Fiecare dintre aceste elemente joacă un rol esențial în stabilirea sumei finale pe care un pensionar o va primi lunar din partea statului.
Punctele de contributivitate: baza venitului
Punctele de contributivitate reprezintă rezultatul muncii depuse și al contribuțiilor virate către bugetul asigurărilor sociale. În fiecare lună de activitate, un salariat acumulează un punctaj direct proporțional cu salariul pentru care s-au plătit taxele obligatorii. Mecanismul de calcul lunar presupune raportarea salariului brut realizat la salariul mediu brut utilizat pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale. Dacă un angajat încasează lunar un venit brut egal cu salariul mediu brut utilizat în sistemul public, acesta primește exact un punct pentru luna respectivă. La finalul fiecărui an calendaristic, se calculează punctajul anual, iar suma acestor punctaje anuale constituie baza contributivă a viitoarei pensii.
Bonusurile pentru stabilitate în câmpul muncii
Legea nr. 360/2023 a introdus un sistem de recompensare pentru persoanele care au înregistrat un stagiu de cotizare contributiv mai mare de 25 de ani, sub forma punctelor de stabilitate. Acestea funcționează ca un bonus pentru fidelitatea față de sistemul public de pensii și se calculează anual pentru perioadele care depășesc pragul minim de 25 de ani de muncă. Sistemul este structurat pe tranșe de vechime astfel:
- Pentru intervalul cuprins între 25 și 30 de ani de cotizare, se acordă 0,50 puncte pentru fiecare an.
- Pentru intervalul cuprins între 30 și 35 de ani de cotizare, se acordă 0,75 puncte pentru fiecare an.
- Pentru perioadele care depășesc 35 de ani de cotizare, se acordă 1 punct pentru fiecare an.
Recunoașterea perioadelor asimilate
Legislația actuală permite includerea în calculul pensiei și a unor perioade în care asiguratul nu a prestat muncă, dar care sunt considerate stagii de cotizare. Aceste perioade asimilate includ studiile universitare finalizate la zi, serviciul militar satisfăcut, perioadele de șomaj indemnizat, precum și alte situații prevăzute în mod expres de cadrul legislativ. În general, pentru aceste intervale, beneficiarul primește 0,25 puncte pentru fiecare an recunoscut.
Exemplu practic de calcul
Pentru a înțelege cum se aplică acești indicatori, luăm în considerare cazul unei persoane care a acumulat 35 de ani de vechime totală. Să presupunem că aceasta are 22 de puncte din contribuții, 1,5 puncte de stabilitate și 0,5 puncte rezultate din perioade asimilate. Adunând aceste valori, obținem un total de 24 de puncte (22 + 1,5 + 0,5). Aplicând formula, pensia estimată va fi de 24 înmulțit cu 81 de lei, adică 1.944 lei. Este crucial de menționat că acest calcul este unul orientativ. Determinarea oficială și definitivă a pensiei este efectuată exclusiv de către Casa Națională de Pensii Publice, pe baza veniturilor reale pentru care s-au achitat contribuțiile și a documentelor oficiale din dosarul fiecărui solicitant. În perioada următoare, Casa de Pensii va continua procesul de evaluare a dosarelor pentru a asigura aplicarea corectă a noilor reglementări pentru toți beneficiarii sistemului public.
Adaugă la Agregator.ro
