Uniunea Europeană se confruntă cu o provocare majoră privind integritatea spațiului Schengen, pilonul fundamental al liberei circulații pe continent, care pare să fie tot mai slăbit sub presiunea constantă a migrației și a preocupărilor privind securitatea. Un exemplu grăitor a avut loc la sfârșitul lunii iulie, când enclava spaniolă Ceuta, situată în Maroc, a fost punctul de sosire pentru 72.000 de migranți. Deși majoritatea au fost repatriați în decurs de 48 de ore, incidentul a generat tensiuni diplomatice și logistice. Italia a luat decizia de a reinstitui controalele la frontierele sale aeriene și maritime cu Spania, determinând Madridul să răspundă prin măsuri reciproce. Deși controalele au fost ridicate pe 23 octombrie, episodul subliniază fragilitatea unui sistem care, de ani de zile, este pus sub semnul întrebării de statele membre.
Istoricul și importanța spațiului Schengen
Semnat pe 14 iunie 1985 în localitatea omonimă, Acordul Schengen a reprezentat un moment de cotitură pentru Europa. Belgia, Franța, Germania de Vest, Luxemburg și Țările de Jos au decis atunci eliminarea treptată a controalelor la granițele comune, punând bazele unei cooperări judiciare și polițienești strânse. Extinderea a continuat constant, incluzând astăzi 29 de țări și peste 460 de milioane de cetățeni. Spațiul Schengen acoperă 4 milioane de kilometri pătrați, facilitând zilnic tranzitul a 3,5 milioane de persoane, dintre care 2 milioane traversează frontierele pentru a merge la muncă. Mai mult, 32 de milioane de întreprinderi europene beneficiază direct de pe urma eliminării barierelor, care reduce costurile logistice și stimulează comerțul internațional.
Cadru legal pentru controale temporare
Codul Frontierelor Schengen, revizuit în 2024, permite statelor membre să reintroducă controale la frontieră doar ca măsură excepțională și temporară, fiind considerată soluția de ultimă instanță în fața unor amenințări grave la adresa securității interne. Reglementările sunt stricte: pentru amenințări imprevizibile (precum atacurile teroriste), controalele pot dura până la trei luni. Dacă amenințarea este previzibilă, cum ar fi summiturile internaționale sau evenimentele sportive, perioada poate fi extinsă la șase luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum doi ani. În situații de pericol persistent, restricțiile pot ajunge la o durată totală de trei ani. Statele sunt obligate să notifice Comisia Europeană și celelalte state membre, însă executivul european nu deține puterea de a bloca aceste decizii.
Evoluția controalelor: de la excepție la rutină
În primele două decenii, suspendarea liberei circulații a fost o raritate. Datele Comisiei Europene arată că între 2006 și 2014, au existat doar 35 de cazuri de reintroducere a controalelor, cu o medie de patru pe an, fiind limitate la evenimente punctuale, precum Summitul G8 din 2009 sau vizite oficiale. Situația s-a deteriorat drastic după 2015, sub presiunea crizei refugiaților și a riscului terorist. Între 2015 și 2019, s-au înregistrat 89 de notificări, durata medie a controalelor crescând la 118 zile. Pandemia de COVID-19 a dus la o explozie a acestor măsuri, cu 197 de notificări în doi ani. Deși fluxurile migratorii și conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu mențin presiunea, între 2022 și 2025 s-au înregistrat 165 de notificări, însă durata medie a controalelor a urcat la 140 de zile, indicând o normalizare a acestor restricții.
Impactul economic și ineficiența măsurilor
Franța și Germania, principalele economii ale UE, mențin controalele de mult timp, invocând motive de securitate sau evenimente sportive. În Germania, sindicatul poliției, Gewerkschaft der Polizei, a catalogat aceste măsuri drept „disproporționate” și ineficiente. Costurile sunt pe măsură: între septembrie 2024 și iunie 2026, Berlinul a cheltuit 194,7 milioane de euro pentru aceste verificări. Similar, Italia a reinstituit controalele la frontiera cu Slovenia, raportând 12.000 de migranți respinși, dar sindicatul polițiștilor SIULP a criticat măsura, comparând-o cu o „sită”, în timp ce estimări locale sugerează costuri de peste 20 de milioane de euro.
- Noul Pact European privind Migrația și Azilul a intrat în vigoare pentru a îmbunătăți cooperarea.
- Bugetul agenției Frontex a crescut masiv, de la 143 milioane euro în 2015 la 1,2 miliarde euro în 2026.
- Comisia Europeană continuă să facă presiuni asupra statelor membre pentru a ridica restricțiile, având în vedere impactul negativ asupra navetiștilor și economiei.
În perioada următoare, rămâne de văzut dacă statele membre vor reuși să echilibreze nevoia de securitate cu principiul liberei circulații, în contextul în care tot mai multe guverne aleg să mențină controalele la frontieră în ciuda apelurilor venite de la Bruxelles.
Adaugă la Agregator.ro
