Sărbătoarea de 26 octombrie aduce în atenție prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, un reper fundamental în calendarul popular românesc care delimitează oficial sfârșitul toamnei și debutul sezonului rece, aducând totodată o serie de tradiții riguroase, interdicții stricte și o mare sărbătoare onomastică pentru sute de mii de români.
Cine a fost Sfântul Mare Mucenic Dimitrie
Născut la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian, Dimitrie a fost fiul prefectului cetății Solun, cunoscută drept Tesalonic. După decesul tatălui său, a fost numit guvernator al cetății de către împăratul Maximian, primind misiunea oficială de a proteja orașul și de a-i prigoni pe creștini. Cu toate acestea, el a ales să mărturisească public credința în Hristos și să convertească numeroși păgâni, motiv pentru care a fost închis din ordinul împăratului. În perioada detenției, l-a binecuvântat pe tânărul creștin Nestor, cel care l-a înviran în luptă pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, un vandal uriaș și extrem de puternic, renumit pentru cruzimea cu care îi ucidea pe creștini în arenă, aruncându-i direct în sulițe. Drept pedeapsă pentru această înfrângere, Maximian a ordonat ca Sfântul Dimitrie să fie străpuns cu sulițele la data de 26 octombrie. De la trupul său, îngropat cu cinste, a început să curgă un mir binemirositor și tămăduitor, primind astfel supranumele de Izvorâtorul de Mir.
Sfântul Dimitrie în tradiția populară și sfârșitul muncilor agricole
În mediul rural tradițional, anul era împărțit în mod simetric în două anotimpuri majore: vara, aflată sub patronajul Sfântului Gheorghe, și iarna, patronată de Sfântul Dimitrie. Sărbătoarea de Sâmedru consemna termenul limită pentru finalizarea tuturor activităților agricole. Atunci se încheiau oficial înțelegerile stabilite la Sângeorz în data de 23 aprilie între stăpânii de vite și ciobani ori între patroni și slugi, confirmând zicala populară: „La Sângeorz se-ncaieră câinii, la Sâmedru se bat stăpânii”. Tot în această zi, turmele de oi coborau de la munte în sate, se încheiau sau se reînnoiau contractele, iar gospodarii finalizau culesul viilor, obținerea mustului și a vinului, precum și depozitarea cerealelor destinate sezonului rece.
Obiceiuri rituale, Focul de Sâmedru și pomenirea morților
Comunitățile rurale respectă numeroase obiceiuri menite să aducă protecție și fertilitate. Una dintre cele mai spectaculoase tradiții din zonele montane și submontane precum Argeș, Muscel, Dâmbovița sau Prahova este Focul lui Sâmedru. În ajun, pe 25 octombrie, se aprind ruguri imense pe dealuri sau la răscruci. Tinerii sar peste jăratec pentru a fi sănătoși șiferiți de boli tot anul sau pentru a se căsători mai repede, iar cenușa este împrăștiată în livezi și grădini pentru a asigura roade bogate și protecție împotriva dăunătorilor, fumul având rolul de a alunga duhurile rele și fiarele sălbatice. De asemenea, în sâmbăta dinaintea sărbătorii sau chiar pe 26 octombrie sunt cinstiți Moșii de Toamnă sau Moșii de Sâmedru. Femeile merg la biserică cu colivă, colaci, vin și pachete cu mâncare, împărțind de pomană grâu fiert cu miere, nuci, mere, pâine proaspătă și must, pentru ca sufletele celor adormiți să își găsească odihna veșnică.
Interdicții stricte și superstiții de Sâmedru
Pentru a ține la distanță ghinionul, pagubele și bolile, ziua de 26 octombrie este guvernată de reguli severe. Fiind sărbătoare cu cruce roșie, este interzisă efectuarea muncilor casnice: nu se spală haine pentru a nu atrage boli și duhuri rele, nu se coase și nu se împletește cu ace sau foarfece pentru a evita mușcăturile de șerpi și paguba în gospodărie, și nu se mătură pentru a nu alunga sporul casei. În plus, tradiția interzice să se dea bani cu împrumut, existând credința că astfel se risipește tot norocul financiar, iar datoriile trebuie achitate până la această dată. În anumite zone din Moldova și Oltenia, femeile nu se piaptănă pentru a nu-și despleti norocul, iar munca la câmp sau înhămatul animalelor de muncă precum caii și boii sunt strict interzise. De asemenea, nu sunt tolerate discuțiile aprinse sau certurile cu vecinii și neamurile, pacea trebuind să domine întreaga comunitate.
Statistica onomastică și prognoza populară a iernii
În plan demografic, sărbătoarea reprezintă un moment festiv pentru sute de mii de cetățeni. Datele Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor arată că peste 200.000 de români își serbează onomastica de Sfântul Dimitrie. Mai exact, statisticile recente indică faptul că 205.171 de bărbați poartă prenumele Dumitru, în timp ce alte derivate înregistrează mii de purtători, cum ar fi Mitică – 6.600 de persoane, Dimitrie – 6.489 de persoane și Dima – 1.236 de bărbați. În rândul femeilor, 19.200 poartă prenumele Dumitra, 7.520 se numesc Dumitrița, 1.664 au prenumele Mița, 346 sunt înregistrate ca Dumitrica, 432 poartă numele Demetra, 242 se numesc Dimitra, iar 549 au prenumele Mitica. Pe lângă semnificația onomastică, țăranii au folosit dintotdeauna ziua de 26 octombrie ca pe un barometru meteorologic: comportamentul oilor (dacă dorm grămadă sau răsfirate, sau dacă prima oaie care se trezește este albă ori neagră), starea vremii din ziua de 26 octombrie (cer senin cu lună plină indicând geruri și zăpezi mari, în timp ce ploaia anunță o iarnă blândă și moină) sau înălțimea la care zboară gâștele sălbatice ofereau indicii clare despre cum va fi iarna care urmează.
În perioada următoare, comunitățile vor continua să consume preparatele tradiționale specifice acestei sărbători, precum pastrama de berbec pe grătar, mustul proaspăt stors, colacii din grâu nou și plăcintele calde cu dovleac sau brânza oferite de pomană, menținând vii obiceiurile străvechi care asigură armonia și belșugul în gospodării până la sosirea primăverii.
Adaugă la Agregator.ro
