De aproape un deceniu, producătorii agricoli din România care au investit în ridicarea de solarii și în cultivarea tomatelor — iar ulterior și a altor sortimente de legume — beneficiază de o formă constantă de sprijin financiar din partea statului. Deși acest ajutor a stimulat extinderea substanțială a suprafețelor cultivate în spații protejate la nivel național, dilema fundamentală privind valorificarea eficientă a recoltelor continuă să le dea bătăi de cap celor implicați în sectorul legumicol, lăsându-i pe mulți dintre ei fără o piață de desfacere sigură.
Ilie Usu încă mai vinde, la sfârșit de octombrie, roșii din ferma sa Foto: Ilie Ursu
Evoluția și transformările Programului Tomata de la lansare și până în prezent
Inaugurată în anul 2017, schema de ajutor a fost concepută inițial cu scopul de a stimula producția internă de tomate realizată în spații protejate, devenind rapid unul dintre cele mai vizibile instrumente de sprijin în agricultura românească. Cu trecerea timpului, cadrul legislativ a suferit diverse transformări, aria de acoperire extinzându-se către alte tipuri de legume crescute în aceleași condiții. În prezent, cadrul normativ aplicabil între 2025 și 2027 acordă o subvenție de 1,5 euro pe fiecare metru pătrat eligibil, respectând criteriile oficiale impuse prin lege.
Județul Olt s-a menținut în mod constant în fruntea clasamentului național al producătorilor, înregistrând o suprafață declarată de 1.360 de hectare pentru anul 2026, ceea ce reprezintă o creștere de aproximativ 160 de hectare față de perioada anterioară. Dacă în 2023 se înregistrau peste 7.000 de beneficiari, iar în primul ciclu din 2024 numărul acestora urca la aproape 7.923, cifrele s-au stabilizat în jurul a puțin peste 5.000 de înscriși atât în 2025, cât și în 2026. Odată cu eliminarea vechii restricții care limita înscrierea la doar 1.000 de metri pătrați, fermierii pot înregistra acum întreaga suprafață cultivată, aspect esențial mai ales pentru cei care au accesat fonduri europene.
Mărirea treptată a suprafețelor și impactul economic asupra fermelor de familie
Reprezentanții autorităților locale subliniază că marea majoritate a producătorilor au ales să își extindă micile afaceri de la an la an. Potrivit datelor furnizate de Direcția Agricolă Județeană Olt, circa 80% dintre fermieri și-au mărit suprafețele cultivate începând din 2017 și până în prezent, transformând treptat gospodăriile de subzistență în exploatații mai dezvoltate, capabile să genereze o plus-valoare considerabilă prin reinvestirea banilor obținuți din subvenții.
În ceea ce privește birocrația impusă de comercializarea produselor, al doilea an consecutiv a adus obligativitatea prezentării documentelor înregistrate prin sistemul e-factura pentru formele organizate juridic. Deși la început au existat temeri majore privind conformarea, lucrurile au intrat pe un făgaș normal, existând de asemenea posibilitatea valorificării directe către persoane fizice, o variantă agreată de micii producători.
Principalele puncte de reper ale situației actuale în legumicultură
- Creșterea suprafețelor: Suprafețele protejate din județul Olt au crescut de la 850 de hectare în 2024 la 1.214 hectare în 2025, ajungând la 1.360 de hectare în 2026.
- Valoarea sprijinului: Schema activă pentru perioada 2025–2027 oferă un ajutor financiar de 1,5 euro pe metru pătrat eligibil.
- Eliminarea limitărilor: Producătorii nu mai sunt constrânși să aplice doar pentru suprafeța minimă de 1.000 de metri pătrați, putându-și înregistra întreaga exploatație.
- Obligații administrative: Fermierii au finalizat recent perioada de prezentare a dovezilor de comercializare și beneficiază de încă 10 zile pentru eventuale clarificări.
- Variația prețurilor: În perioadele de supraproducție, prețurile pot scădea considerabil, în timp ce calitatea superioară și soiurile speciale se vând la prețuri ridicate, ajungând și la medii en-gros de 8-10 lei/kg.
Problema nerezolvată a desfacerii și lipsa infrastructurii de depozitare
În ciuda succesului legat de extinderea solariilor și obținerea subvențiilor, veriga slabă rămâne desfacerea mărfii pe o piață instabilă. Legumicultorii se confruntă frecvent cu lipsa unor contracte stabile și a unor depozite moderne care să le permită conservarea recoltelor perisabile în perioadele de supraproducție. Lipsa acestei infrastructuri îi obligă uneori să accepte prețuri extrem de scăzute sau să se confrunte cu riscul risipirii alimentelor.
Specialiștii instituțiilor agricole indică faptul că fondurile disponibile prin programele AFIR pentru modernizarea solariilor și crearea unor unități proprii de procesare reprezintă o alternativă viabilă. Transformarea excedentului de roșii în produse finite, precum bulionul atestat drept produs tradițional, ar putea proteja veniturile fermierilor pe parcursul sezonului rece.
În perioada următoare, atenția autorităților și a producătorilor se va concentra pe finalizarea definitivă a clarificărilor documentare pentru dosarele depuse în cadrul programului de susținere și pe identificarea unor soluții pe termen lung care să asigure o mai bună predictibilitate a prețurilor și o infrastructură logistică adecvată pentru depozitarea și procesarea legumelor românești.
Adaugă la Agregator.ro
