În procesul de modernizare a învățământului românesc, relația dintre școală și Biserică a marcat secole de istorie, în timp ce predarea Religiei ca materie școlară – începută încă din secolul al XIX-lea, cu o întrerupere de patru decenii în timpul regimului comunist – continuă să genereze discuții aprinse și controverse publice în România.
Mărturii controversate și experiențe din trecut
Numeroși foști elevi își amintesc lecțiile de Religie ca pe momente ieșite din comun, în care au primit explicații neobișnuite despre păcat, credință, iad și sexualitate. O româncă stabilită în străinătate, care a studiat materia până în clasa a VI-a în anul 2005, a povestit că profesoara susținea că elevii neortodocși vor ajunge în iad, iar fetele sunt păcătoase prin simplul fapt că sunt femei. Un alt fost elev a rememorat un episod violent din generală, în care un preot care preda materia i-a pus pe doi copii să se pălmuiască și i-a lovit de bănci din cauza unei certuri pe o șapcă.
Dificultățile elevilor retrași de la cursuri
Problemele nu au ocolit nici elevii care au refuzat să frecventeze disciplina. Un fost licean a relatat că era forțat să aștepte pe holuri, sprijinind pereții, deoarece școala nu avea o bibliotecă deschisă sau o sală liberă. O situație similară a fost semnalată în 2025 de un părinte de la o școală de top, care a întâmpinat presiuni timp de o lună după ce a decis să își retragă copilul de la ore, invocându-se că elevul va ajunge un golan sau va fi arătat cu degetul, fiind necesară o cerere specială pentru ca minorul să poată sta în bibliotecă.
Noua programă școlară și recomandările internaționale
Noua programă pentru Religie – Cultul Ortodox, aprobată prin Ordinul nr. 6.930/2025 și publicată în Monitorul Oficial în 8 ianuarie 2026, se aplică progresiv elevilor de clasa a IX-a din anul școlar 2026–2027, introducând teme precum digitalizarea, ecologia și inteligența artificială. Pe de altă parte, documentul „Principiile directoare de la Toledo”, publicat de OSCE în 2007, recomandă ca profesorii să beneficieze de pregătire în psihologia învățării și să creeze un mediu sigur, în care gândirea critică să nu ducă la criticarea personală a elevilor pe baza convingerilor lor.
Evoluția istorică a disciplinei în România
Legătura dintre educație și biserică își are rădăcinile în Evul Mediu, prin școlile confesionale de pe lângă bisericile fortificate săsești, școlile din Banat menționate de cercetătorul Ciprian Glăvan încă din 1720, sau Academia Vasiliană fondată de Vasile Lupu în 1640 la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași. Ulterior, prin Legea instrucțiunii publice din 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza, catehismul a devenit disciplină obligatorie, iar Religia a fost integrată în învățământul secundar. Regimul comunist a întrerupt această tradiție prin Decretul nr. 175 din 3 august 1948, care a impus un învățământ public laic și a desființat școlile confesionale, disciplina revenind în școli abia în anul școlar 1990–1991.
- Predarea Religiei ca materie școlară datează încă din secolul al XIX-lea în România.
- Regimul comunist a eliminat Religia din școli în anul 1948, prin Decretul nr. 175.
- Noua programă școlară pentru Cultul Ortodox a fost aprobată prin Ordinul nr. 6.930/2025.
- Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa a emis în 2007 principiile de la Toledo privind predarea despre religii.
- Disciplina a revenit în sistemul de învățământ românesc în anul școlar 1990–1991.
În perioada următoare, aplicarea progresivă a noii programe școlare pentru clasa a IX-a, începând cu anul școlar 2026–2027, va arăta în ce măsură metodele interactive și abordarea unor teme contemporane vor schimba percepția elevilor și părinților asupra orei de Religie în școlile românești.
Adaugă la Agregator.ro
