La vârsta de 75 de ani, tanti Maria din comuna Leu, județul Dolj, se descurcă singură în gospodăria sa, în timp ce copiii sunt plecați la muncă, iar vecinii devin tot mai puțini. Această realitate reflectă o problemă profundă cu care se confruntă numeroși părinți rămași acasă în zonele rurale, unde sprijinul de la distanță prin telefoane și bani trimiși nu poate suplini asistența zilnică necesară pentru nevoile elementare. În timp ce unitățile medico-sociale și căminele de bătrâni din județ se confruntă cu un deficit major de locuri și personal, familiile sunt puse în fața unor decizii dificile privind îngrijirea celor dragi înainte ca situația să se transforme într-o urgență majoră.
Realitatea din unitățile medico-sociale: paturi ocupate și liste de așteptare
La Unitatea Medico-Socială Melinești, cele 35 de paturi sunt complet ocupate, solicitările crescând considerabil în sezonul rece din cauza dificultăților legate de încălzirea locuințelor cu sobe. Directoarea Liliana Ghincea subliniază că mulți vârstnici nu mai au puterea fizică să taie și să care lemne sau să facă focul. O situație similară se înregistrează și la Unitatea Medico-Socială Sadova, unde cele 32 de paturi sunt ocupate în totalitate, iar aproximativ 20 de persoane se află pe lista de așteptare. Directorul Tudor Cristian menționează că pentru 90% dintre beneficiari internarea devine definitivă până la deces, aceștia având nevoie de tratamente la ore fixe, alimentație adaptată și sprijin permanent din cauza bolilor cronice.
Limitele sprijinului financiar de la distanță
La Căminul pentru persoane vârstnice din Craiova, cel mai mare cămin public din țară, care dispune de 320 de locuri, mulți dintre beneficiari au copii stabiliți în străinătate. Directorul Vali Giurcă confirmă că o parte dintre acești copii contribuie financiar la plata serviciilor, trimit bani și revin periodic în țară pentru vizite. Totuși, specialiștii subliniază că fondurile trimise de peste hotare nu pot ridica un bătrân din pat și nu pot înlocui prezența fizică. În timp ce la Sadova aproximativ 60–65% dintre beneficiari primesc vizite regulate, există și cazuri în care legăturile s-au rupt complet, iar autoritățile locale sunt cele care solicită intervenția centrelor rezidențiale.
Costurile îngrijirii și presiunea pe sistemul privat și public
Cheltuielile pentru întreținere variază semnificativ în funcție de tipul instituției și de complexitatea serviciilor oferite. La căminul public din Craiova, contribuția lunară din partea beneficiarilor este de aproximativ 2.500 de lei, costul total ajungând la circa 3.900 de lei prin subvenția de la administrația locală. În schimb, la unitățile medico-sociale din Melinești și Sadova, vârstnicii contribuie cu jumătate din pensie. La căminul privat al Fundației Creștine Ethos, tariful lunar pornește de la aproximativ 5.500 de lei, crescând cu câte 500 de lei pentru fiecare grad de îngrijire suplimentar, diferența fiind acoperită cu sprijin din Elveția.
Provocările demografice și deficitul de personal
Județul Dolj se confruntă cu o îmbătrânire accentuată a populației, datele recensământului din 2021 indicând o scădere a numărului de locuitori la 599.442, în timp ce vârsta medie a urcat la 43,2 ani. În prezent, în județ funcționează 15 cămine pentru vârstnici – trei publice și 12 private – cu o capacitate totală de 1.146 de locuri, alături de șapte unități medico-sociale. Cu toate acestea, extinderea serviciilor este limitată de criza de personal calificat, a cărui lipsă împiedică utilizarea întregii capacități de cazare și îngrijire în instituții.
- Populația Doljului: 599.442 de locuitori la recensământul din 2021, în scădere cu 9,3% față de 2011.
- Vârsta medie: A crescut la 43,2 ani, indicele de îmbătrânire depășind media națională.
- Capacitate cămine vârstnici: 1.146 de locuri totale în județ, împărțite între 469 publice și 677 private.
- Unități medico-sociale: 7 unități active în județ, cu paturi integral ocupate și liste de așteptare.
- Costuri orientative: De la aproximativ 2.500 de lei la căminul public din Craiova până la minimum 5.500 de lei în mediul privat.
În perioada următoare, autoritățile locale, familiile și instituțiile vor trebui să găsească soluții viabile de sprijin comunitar și îngrijire la domiciliu, astfel încât vârstnicii să primească ajutorul necesar înainte ca starea lor de sănătate sau venirea sezonului rece să transforme singurătatea într-o criză fără ieșire.
Adaugă la Agregator.ro
