Pacienții din România sunt nevoiți să aștepte nu mai puțin de 1.201 zile pentru a beneficia de acces la medicamente noi, în timp ce în Germania acest interval este de numai 56 de zile, conform celor mai recent publicate date ale industriei farmaceutice europene. Această discrepanță masivă a fost recent în centrul atenției la sediul Agenției Europene a Medicamentului (EMA) din Amsterdam, unde directoarea executivă a instituției, Emer Cooke, a oferit explicații în cadrul unui seminar dedicat jurnaliștilor europeni.
Discrepanțe uriașe între statele Uniunii Europene
Informațiile furnizate de Federația Europeană a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA) plasează România pe ultimul loc din cele 36 de state analizate în ceea ce privește timpul median de așteptare pentru tratamente inovatoare. La polul opus se situează Germania. Mai exact, este vorba despre o diferență de peste 21 de ori, reprezentând aproximativ trei ani și patru luni de așteptare în România, față de mai puțin de două luni în Germania. Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM) a avertizat, într-o analiză din luna mai, că aceste întârzieri majore pot duce la agravarea afecțiunilor, la un număr mai mare de spitalizări și la scăderea calității vieții pentru bolnavi.
Responsabilitatea națională versus viziunea europeană
Deși autorizațiile de introducere pe piață sunt emise printr-un sistem centralizat la nivelul Uniunii Europene, Emer Cooke a subliniat că autorizarea nu aduce automat și disponibilitatea imediată a produsului în fiecare țară. Organizarea, stabilirea prețurilor, negocierile, evaluarea beneficiilor și finanțarea sistemelor de sănătate rămân atribuții exclusive ale autorităților naționale. Șefa EMA a punctat că există o deconectare între perspectiva comunitară și cea locală, explicând că fiecare stat decide singur ce tratamente consideră indispensabile pentru cetățenii săi și ce produse vor fi incluse pe listele de compensare.
Soluții propuse: Achiziții comune și colaborare extinsă
Pentru a estompa aceste inegalități adânci, directoarea executivă a EMA susține că guvernele europene trebuie să colaboreze strâns, acționând ca un bloc unitar, nu ca entități izolate. O direcție viabilă o reprezintă achizițiile comune de medicamente, o măsură prin care statele cu o putere de negociere mai redusă pot obține avantaje majore de pe urma unei piețe extinse și a unei forțe de cumpărare sporite.
Ce aduce nou legislația farmaceutică europeană
Reforma legislației farmaceutice, cea mai amplă din ultimele două decenii, urmărește să corecteze aceste dezechilibre majore:
- Consiliul Uniunii Europene a adoptat noul pachet legislativ la 28 septembrie 2026, după un acord politic stabilit cu Parlamentul European în decembrie 2025.
- Se introduc prevederi prin care companiile farmaceutice pot fi obligate să depună cereri de rambursare în toate statele membre, existând riscul pierderii unor stimulente dacă refuză.
- Sunt stabilite reguli privind perioadele de protecție comercială și a datelor de cercetare pentru producătorii inovatori.
- Măsurile urmăresc îmbunătățirea accesului pacienților, diminuarea riscului de penurie și impulsionarea inovației.
În continuare, după finalizarea procedurilor legislative și publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, noul cadru va parcurge o perioadă de tranziție, urmând ca aplicarea sa generală să aibă loc în anul 2028. Cu toate acestea, deciziile finale privind finanțarea și compensarea tratamentelor vor continua să aparțină autorităților din fiecare țară membru.
Adaugă la Agregator.ro
