Românii care au lucrat în Italia și intenționează să revină în țară ar putea fi vizați de o nouă măsură fiscală controversată, dacă dețin portofolii financiare considerabile. Proiectul bugetului italian pentru anul 2027 introduce conceptul unei „taxe de ieșire” (exit tax) de 26%, care vizează persoanele ce decid să își transfere rezidența fiscală în afara Italiei, indiferent de cetățenia acestora. Această inițiativă, aflată încă în stadiul de proiect legislativ, ar putea produce efecte începând cu 1 ianuarie 2027, conform informațiilor transmise de Corriere della Sera.
Criterii stricte: pragul de 800.000 de euro și istoricul fiscal
Măsura nu se va aplica tuturor celor care părăsesc Italia, ci doar persoanelor care îndeplinesc simultan câteva condiții riguroase. În primul rând, contribuabilul trebuie să fi fost rezident fiscal în Italia pentru cel puțin șase din ultimii zece ani anteriori momentului mutării. În al doilea rând, valoarea totală a activelor și drepturilor deținute trebuie să atingă pragul de 800.000 de euro. Este important de menționat că acest prag se referă la valoarea activelor relevante, nu la profitul înregistrat.
De asemenea, pentru ca obligația de plată să fie activată, transferul rezidenței trebuie să ducă la pierderea dreptului Italiei de a impozita veniturile respective. Depozitele bancare sunt exceptate de la această regulă, ceea ce înseamnă că economiile păstrate în conturi curente nu vor fi luate în calcul pentru acest impozit, vizate fiind în principal participațiile în societăți și diverse instrumente financiare.
Impozitarea câștigurilor latente
Un aspect inedit și criticat al propunerii este faptul că statul italian dorește să impoziteze „câștigurile latente”. Mai exact, autoritățile vor să taxeze creșterea valorii unor investiții chiar dacă acestea nu au fost încă vândute. Mecanismul de calcul presupune compararea valorii curente a activelor cu costul fiscal inițial de achiziție. Diferența rezultată va constitui baza de calcul pentru impozitul de 26%.
Pentru a ilustra impactul, putem lua exemplul unui portofoliu de acțiuni achiziționat cu 700.000 de euro, a cărui valoare a crescut la 900.000 de euro. În acest caz, câștigul latent este de 200.000 de euro, iar impozitul calculat ar fi de 52.000 de euro. Totuși, există o excepție pentru titlurile de stat eligibile, care beneficiază de un regim mai blând, echivalentul unei cote de 12,5%.
Posibilități de amânare pentru rezidenții din UE
Deși termenul general de plată este de 180 de zile de la schimbarea rezidenței, proiectul prevede facilități pentru cei care se mută într-un alt stat membru al Uniunii Europene, inclusiv România. Aceștia pot solicita o amânare a plății pe o perioadă de cinci ani fiscali, cu condiția achitării unui avans de 50% din suma datorată și a constituirii unor garanții pentru restul sumei. Această prevedere oferă o gură de oxigen contribuabililor, însă nu îi scutește definitiv de obligație.
- Obligația de plată poate dispărea dacă activele nu sunt vândute în perioada de amânare.
- În cazul în care activele sunt vândute ulterior, calculul final se va ajusta în funcție de profitul real realizat.
- Dacă profitul real este mai mic decât cel estimat inițial, se pot face restituiri de taxe.
- Decesul sau revenirea la rezidența fiscală în Italia pot anula, de asemenea, obligația de plată.
Contextul internațional și direcția Guvernului Meloni
Italia nu este prima țară care adoptă astfel de măsuri. State precum Franța, Norvegia și Canada aplică deja mecanisme similare de „exit tax” pentru a preveni erodarea bazei impozabile. Această propunere face parte dintr-un pachet fiscal mai amplu susținut de Guvernul Giorgia Meloni, care urmărește restructurarea sistemului de taxe pentru anul 2027. În lunile ce urmează, discuțiile din Parlamentul italian vor clarifica forma finală a legii, determinând exact impactul pe care această schimbare îl va avea asupra românilor care plănuiesc să se întoarcă acasă cu capital acumulat în Italia.
Adaugă la Agregator.ro
