Agricultură pe Lună până în 2032: cum ar putea cultiva astronauții cartofi și năut în solul lunar
Până în anul 2032, pe Lună ar putea activa primii „agricultori” ai omenirii, acesta fiind unul dintre obiectivele asumate de NASA în cadrul programului Artemis. Deoarece transportul constant al proviziilor de pe Pământ este imposibil din punct de vedere logistic, agențiile spațiale testează deja metode prin care astronauții să își producă singuri hrana. Ultimele experimente arată că râmele și ciupercile ar putea transforma solul lunar steril într-un teren fertil, relatează publicația El Pais.
De ce este necesară agricultura pe Lună?
Prioritatea acordată cultivării plantelor în spațiu este esențială pentru viitorul explorărilor spațiale. Fără o producție locală de alimente, nici colonizarea Lunii și nici viitoarele călătorii cu echipaj uman spre Marte nu pot deveni realitate. NASA include proiectul LEAF (Lunar Effects on Agricultural Flora) printre primele trei misiuni destinate instalării unei baze la polul sudic al satelitului natural al Pământului.
Ce s-a întâmplat în experimentele cu sol lunar?
Cercetătorii folosesc pe Pământ substraturi care imită compoziția regolitului, praful și roca ce formează solul lunar. Un studiu finanțat de NASA, realizat de Universitatea de Stat din Oregon, a arătat că regolitul este un mediu ostil: nu conține azot și are concentrații ridicate de metale grele toxice, precum cuprul. Mai mult, praful lunar are muchii microscopice tăioase care provoacă stres abraziv țesuturilor vegetale.
- Cartofi: În regolit pur, plantele au avut o creștere atrofiată și au murit. Însă, amestecul cu vermicompost (îngrășământ produs de râme din specia Eisenia fetida) a dus la o recoltă bogată, lipsită de metale grele.
- Năut: Cercetătorii de la Universitatea din Texas, Austin, au adăugat ciuperci micorizice, care se atașează de rădăcini. Această combinație a permis plantelor de năut să își ducă la capăt ciclul de viață.
„Vermicompostul fixează însă ionii de cupru și limitează absorbția acestora prin rădăcini, acționând atât ca îngrășământ, cât și ca filtru de purificare”, a explicat Aymeric Goyer, coautorul cercetării de la Universitatea de Stat din Oregon.
Ce urmează în dezvoltarea sistemelor de susținere a vieții?
În paralel, Agenția Spațială Europeană (ESA) dezvoltă sistemul MELiSSA, un circuit ecologic complet închis, coordonat de Francesc Gòdia de la Universitatea Autonomă din Barcelona. Sistemul transformă deșeurile în îngrășământ și utilizează alge precum spirulina pentru a genera oxigen și hrană. În prezent, stația pilot produce suficientă spirulină pentru câteva salate și oxigen pentru șoareci, urmând ca în următorii doi ani sistemul să fie testat la scară umană.
Sursa: libertatea.ro

