Umărul înghețat este o afecțiune articulară dureroasă care limitează mobilitatea brațului și afectează în special persoanele cu vârsta de peste 40 de ani. Potrivit specialistului osteopat Tuncay Ozturk, problema se manifestă prin inflamarea, îngroșarea și strângerea capsulei care învelește articulația. Această modificare reduce spațiul de mișcare al umărului, diferențiindu-se de o tendinită prin faptul că brațul nu se poate mișca bine nici la încercarea pacientului, nici atunci când o altă persoană încearcă să îl ridice.
Această afecțiune poate apărea fără o cauză vizibilă, fără ca pacientul să fi suferit o cădere sau să fi ridicat greutăți, manifestându-se inițial prin dureri nocturne severe și dificultăți în efectuarea mișcărilor obișnuite ale brațului.
Cui i se întâmplă această afecțiune?
Conform datelor medicale, afecțiunea afectează între 2 și 5 persoane din 100, fiind întâlnită cel mai des la populația cu vârste cuprinse între 40 și 60 de ani, predominant la femei. Riscul de apariție este considerabil mai mare în cazul persoanelor care suferă de diabet, aproape unul din șapte diabetici dezvoltând umăr înghețat (o frecvență de cinci ori mai mare comparativ cu restul populației). De asemenea, persoanele cu afecțiuni ale tiroidei prezintă un risc crescut. În alte cazuri, problema se declanșează după o perioadă de imobilizare a brațului, urmare a unei fracturi sau a unei intervenții chirurgicale, deși adesea nu poate fi identificată o cauză clară.
Cât durează umărul înghețat?
Evoluția afecțiunii este de lungă durată și este structurată în trei faze succesive, după cum a explicat Tuncay Ozturk:
„Umărul îngheţat trece prin trei etape: întâi durerea creşte, mai ales noaptea; apoi durerea scade, dar umărul rămâne ţeapăn; la final, mişcarea revine treptat. De obicei, totul durează unul-doi ani, uneori mai mult.”
Specialistul subliniază că recuperarea necesită răbdare și că articulația nu trebuie forțată. Conform unui studiu efectuat pe un lot de 223 de pacienți urmăriți pe o perioadă medie de peste patru ani, 59% dintre aceștia au recuperat o mobilitate normală sau aproape normală, în timp ce doar 6% au rămas cu probleme serioase.
Ce ajutor și ce exerciții sunt recomandate?
Pentru ameliorare și sprijinirea procesului de vindecare, sunt recomandate următoarele măsuri:
- Evitarea forțării: În perioada dureroasă, întinderile intense pot agrava situația. Un studiu olandez indică faptul că, după doi ani, 89% dintre pacienții care au efectuat exerciții exclusiv în limita durerii au ajuns la o stare normală sau aproape normală a umărului, comparativ cu 63% în cazul celor care au efectuat întinderi intense.
- Mișcări blânde: Se recomandă exerciții scurte și frecvente, de câteva ori pe zi, cum ar fi lăsarea brațului să atârne și rotirea lui ușoară ca un pendul în poziție aplecată, alunecarea mâinii pe o masă sau mișcarea treptată a degetelor pe un perete.
- Aplicarea de căldură: Utilizarea unei perne calde timp de 15–20 de minute înainte de exerciții ajută la relaxarea articulației.
- Poziția de somn: Se recomandă dormitul pe spate sau pe partea sănătoasă, având o pernă așezată sub brațul afectat.
- Kinetoterapie și tratament: Controlul durerii prin tratamentul prescris de medic este necesar pentru menținerea posibilității de mișcare. Kinetoterapia și terapia manuală adecvate fiecărei etape contribuie la reducerea durerii și la redobândirea treptată a mobilității.
Când trebuie mers la medic?
Este recomandată prezentarea rapidă la medic în cazul în care durerea a apărut după o cădere și brațul nu mai poate fi ridicat, dacă umărul devine roșu și fierbinte, sau dacă afecțiunea este însoțită de febră ori de o scădere nejustificată în greutate. De asemenea, dacă apare o durere bruscă la nivelul umărului stâng, însoțită de senzație de apăsare în piept, respirație greoaie sau transpirație, poate fi vorba despre un infarct miocardic, caz în care trebuie apelat numărul de urgență 112.
Sursa: click.ro

