Ce s-a întâmplat în sectorul petrolier din Alaska?
Alaska produce din nou petrol din belșug după 20 de ani, marcând o revenire semnificativă pe piața globală a energiei. Potrivit unui raport recent al Administrației de Informații Energetice din SUA (EIA), producția de țiței din acest stat nordic înregistrează o creștere constantă, susținută de implementarea unor noi proiecte de extracție în versantul nordic. Această evoluție survine într-un context marcat de instabilitatea din Orientul Mijlociu și de tensiunile din Strâmtoarea Ormuz, factori care au sporit nevoia de diversificare a surselor de aprovizionare cu petrol la nivel mondial.
Când va atinge producția nivelul maxim?
Conform datelor furnizate de EIA și citate de cotidianul spaniol El Economista, producția de petrol a Alaskăi urmează o curbă ascendentă. Se preconizează o creștere de 23.000 de barili zilnic în 2026, urmând ca până în anul 2027 producția să atingă un maxim de 505.000 de barili pe zi, un prag care nu a mai fost atins din 2014.
Citește și: Luca Niculescu: Bugetul pe 2027 va fi adoptat până la finalul anului
Ce proiecte susțin această creștere?
Revirimentul producției este impulsionat de două proiecte majore de infrastructură energetică:
- Proiectul Pikka: Dezvoltat de compania spaniolă Repsol în parteneriat cu Santos (Australia), acesta a început producția în mai 2026. Volumul a crescut la 38.000 de barili zilnic în septembrie și este estimat să ajungă la un vârf de 80.000 de barili pe zi în iarna 2026-2027. Potrivit EIA, acest aport reprezintă aproape 20% din producția totală a Alaskăi în 2025.
- Proiectul Nuna: Deținut de ConocoPhillips, acesta a debutat în decembrie 2024 și are o capacitate estimată de 20.000 de barili pe zi.
De ce contează această evoluție?
Contextul global al pieței petroliere s-a schimbat radical în ultimii ani. În anii ’80, Alaska producea peste două milioane de barili zilnic, însă declinul zăcămintelor și costurile mari au dus la o scădere drastică, ajungând la puțin peste 420.000 de barili pe zi în 2025. În prezent, importanța strategică a regiunii a revenit în prim-plan. „Alaska are un avantaj strategic: petrolul extras în nord poate fi transportat prin oleoductul Trans-Alaska până la portul Valdez și de acolo către piețele din Asia sau Coasta de Vest a SUA, fără a traversa Strâmtoarea Ormuz”, notează El Economista, subliniind stabilitatea oferită de această rută alternativă față de zonele de conflict din Golful Persic.
Sursa: libertatea.ro

