Judecătoarea CCR Laura-Iuliana Scântei critică abordarea ÎCCJ privind plata restanțelor salariale
Judecătoarea Curții Constituționale a României (CCR), Laura-Iuliana Scântei, fostă senatoare PNL, a formulat o opinie separată detaliată în cadrul Deciziei nr. 973 din 7 octombrie 2026. Documentul, întins pe aproximativ 15 pagini, contestă respingerea de către majoritatea CCR a sesizării Guvernului condus de Ilie Bolojan împotriva Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) referitoare la plata restanțelor salariale din sistemul judiciar.
Ce susține judecătoarea Scântei în opinia separată?
Laura-Iuliana Scântei consideră că instanța constituțională ar fi trebuit să admită sesizarea prim-ministrului Ilie Bolojan și să constate existența unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Parlament, pe de o parte, și ÎCCJ, pe de altă parte. În opinia sa, Înalta Curte și-ar fi depășit atribuțiile constituționale, afectând competențele Executivului și Legislativului prin utilizarea unei acțiuni judecătorești pentru a impune modificarea alocărilor bugetare.
Judecătoarea subliniază că, prin respingerea cererii, „Curtea Constituțională a lăsat Guvernul și, indirect, Parlamentul fără niciun mijloc constituțional de apărare a propriilor competențe”. Mai mult, aceasta a invocat evenimente ulterioare datei de 7 octombrie 2026, precum soluționarea definitivă a recursului Guvernului la 15 octombrie și decizia CEDO în cauza Pușcașu și alții împotriva României din 22 octombrie, pentru a argumenta caracterul efectiv al conflictului juridic.
Statul trebuie să execute hotărârile, dar Parlamentul decide bugetul
Deși precizează că „prezenta opinie separată nu contestă autoritatea hotărârilor judecătorești definitive și nici obligația statului de a le executa”, judecătoarea Scântei punctează că instanțele nu se pot substitui autorităților în stabilirea politicilor bugetare. Aceasta critică faptul că ÎCCJ ar fi obținut un tratament preferențial, comparativ cu alte categorii de creditori ai statului, precum profesori, medici sau polițiști, care se confruntă cu dificultăți similare în obținerea drepturilor salariale.
În plus, Scântei argumentează că acțiunea introdusă de ÎCCJ la 30 martie 2026 ar fi fost prematură, deoarece legea prevedea efectuarea plăților în cursul anului 2026, iar Executivul ar fi avut posibilitatea să își îndeplinească obligațiile până la finalul acestui interval.
Contradicția cu raționamentul majorității CCR
Argumentația judecătoarei Laura-Iuliana Scântei contrazice poziția majorității CCR, care a stabilit că Guvernul a încercat, de fapt, să utilizeze conflictul constituțional ca pe o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Judecătorii majoritari au invocat principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, subliniind că statul nu se poate prevala de propria conduită culpabilă – nerespectarea calendarului de plată stabilit chiar de acesta – pentru a evita executarea obligațiilor.
În timp ce opinia separată insistă pe riscul unui „privilegiu” pentru magistrați, analizele juridice contrapuse sugerează că dreptul creditorului de a obține executarea titlurilor sale nu poate fi anulat doar prin invocarea competențelor bugetare, mai ales atunci când autoritățile nu respectă propriile termene de plată.

