Politologul și scriitorul Ioan Stanomir a analizat, în cadrul unui dialog cu filosoful Gabriel Liiceanu desfășurat miercuri la Ateneul Român, legătura dintre nostalgia pentru regimul comunist și ascensiunea unor figuri politice contemporane, precum Călin Georgescu. Potrivit lui Stanomir, absența unei perspective lucide asupra trecutului totalitar a creat un teren fertil pentru apariția unor „salvatori” care exploatează confuzia mentalului colectiv.
Nostalgia pentru Ceaușescu și impactul asupra democrației
Ioan Stanomir a atras atenția asupra fenomenului de reevaluare a lui Nicolae Ceaușescu în mediul online, în special pe platforme precum TikTok. Politologul a declarat, potrivit Agerpres, că acest interes este alimentat de o percepție distorsionată, în care fostul dictator este văzut ca un patriot care a condus o Românie „independentă și prosperă”.
„Această popularitate funestă de care se bucură Nicolae Ceaușescu explică și vulnerabilitățile și fragilitățile democrației noastre”, a subliniat Ioan Stanomir.
În opinia sa, Călin Georgescu face parte din contextul de personalități care rezonează cu această parte a națiunii, captând valorile asociate trecutului totalitar. Stanomir a precizat că un astfel de personaj nu ar fi putut dobândi vizibilitate dacă societatea românească ar fi înțeles pe deplin natura opresivă a comunismului.
Eșecul memoriei și necesitatea unei politici a demnității
Politologul a criticat incapacitatea clasei politice prodemocrate de a dialoga eficient cu segmentele populației care se raportează la trecutul totalitar. Stanomir a menționat că documente esențiale, precum Raportul Comisiei Wiesel sau raportul de condamnare a regimului comunist, nu au fost integrate corespunzător în educație sau în mentalul colectiv.
- Lipsa dialogului: Politicienii nu au reușit să explice, pe un ton adecvat, că regimul comunist a însemnat sclavie, nu libertate.
- Politica demnității: În loc de critica abstractă a totalitarismului, Stanomir propune adoptarea unei „politici a demnității umane”, care să pună omul în centrul preocupărilor, dincolo de statistici și deficite.
Riscurile abandonării memoriei colective
În finalul intervenției sale, Ioan Stanomir a avertizat că eșecul memoriei este inseparabil de eșecul proiectului democratic post-1989. Acesta a subliniat că, în lipsa unei unificări a memoriilor și a unei clarități morale, România riscă să se îndrepte către modele autoritare, refuzând să accepte o traiectorie similară cu cea a Federației Ruse.
„Cei care vor să fie premieri, președinți, președintele camerei parlamentare trebuie, în primul rând, să se uite la oglindă și să se întrebe: am eu capacitatea de a vorbi și, vorbind, să fiu auzit, sau vorbesc la pereți?”, a concluzionat politologul.
Sursa: www.stiripesurse.ro
Adaugă la Agregator.ro
