Volumul de versuri „Pulberea, praful și revoluția” de Octavian Soviany deschide o discuție despre instaurarea regimului sovietic, citându-l pe Vladimir Ilici Lenin: „Atâta timp cât există stat nu există libertate. Când va exista libertate nu va mai exista stat.” În realitate, după preluarea puterii în octombrie 1917, Lenin a consolidat autoritatea discreționară a statului prin teroare, aplicând viziunea lui Karl Marx, care susținea că „nu există decât un singur mijloc de a scurta, a simplifica și a localiza cumplitele chinuri ale agoniei vechii societăți […] teroarea revoluționară”.
Starea de sănătate și diagnosticul de neurosifilis
Cercetătoarea britanică Helen Rappaport a analizat documente din arhiva Universității Columbia din New York, care sugerează că Lenin a suferit de neurosifilis, o formă gravă a bolii ce afectează creierul. Potrivit aceleiași surse, informațiile provin din scrierile savantului rus Ivan Pavlov, care afirma că „revoluția a fost făcută de un nebun căruia sifilisul îi afectase creierul”. Conform datelor din arhivă, liderul bolșevic ar fi contractat boala în 1902. Simptomele, precum durerile de cap, insomniile și dificultățile de vorbire, s-au accentuat după 1921, culminând cu paralizia și degradarea cognitivă severă observată în ultimii ani de viață.
Sprijinul extern și supraviețuirea regimului
Evoluția Rusiei Sovietice a fost marcată de un sprijin economic și militar extern semnificativ. Winston Churchill nota că Germania l-a transportat pe Lenin din Elveția în Rusia pentru a scoate țara din Primul Război Mondial. Ulterior, companii precum General Electrics, Standard Oil și numeroase firme europene au colaborat cu regimul bolșevic. Fără acest aflux de capital și tehnologie, analizele sugerează că regimul ar fi avut o soartă similară cu cel al lui Maximilien de Robespierre în timpul Terorii din Franța.
Prigoana împotriva Bisericii Ortodoxe
Regimul lui Lenin a dus o campanie agresivă împotriva religiei, considerată un dușman al poporului. Începând cu ianuarie 1919, au fost ordonate profanări ale raclelor sfinților, iar în 1922 a fost profanată racla cneazului Alexandr Nevski. Patriarhul Tihon al Moscovei a condamnat aceste acțiuni într-un mesaj adresat Sovietului de Comisari ai Poporului, scriind: „Iubirea întru Hristos ați înlocuit-o pe față cu ură și, în loc de pace, ați aprins o dușmănie artificială de clasă. Sunt măcelăriți episcopi, preoți, călugări și călugărițe, cu nimic vinovați.”
Sursa: www.ziaruldeiasi.ro
Adaugă la Agregator.ro
