Italia se pregătește să implementeze o măsură fiscală semnificativă, cunoscută sub numele de „Exit Tax”, care vizează taxarea cu 26% a câștigurilor financiare nerealizate. Această prevedere, inclusă în proiectul Legii bugetului pentru anul 2027, urmează să intre în vigoare la data de 1 ianuarie 2027, conform informațiilor furnizate de publicația Il Corriere della Sera. Scopul principal al statului italian este de a preveni situațiile în care profiturile generate de investiții pe teritoriul Italiei devin neimpozabile în momentul în care un contribuabil decide să își transfere rezidența fiscală în străinătate.
Ce reprezintă măsura „Exit Tax” și cum funcționează?
Măsura este detaliată la articolul 17 din proiectul de buget pentru 2027, prin introducerea unui nou articol, 307-bis, în Textul unic al impozitelor pe venit (TUIR). Această taxă nu vizează întreaga avere a unei persoane, ci se concentrează strict pe câștigurile de capital acumulate în perioada în care contribuabilul a locuit în Italia. Autoritățile doresc să blocheze eludarea impozitării asupra creșterilor de valoare a activelor financiare care au avut loc în timpul rezidenței italiene. Este esențial de înțeles că impozitul se aplică acelor contribuabili care, prin schimbarea reședinței fiscale, determină pierderea dreptului Italiei de a mai percepe taxe pe veniturile respective.
Cine este vizat de noul impozit de 26%?
Nu orice persoană care părăsește Italia intră sub incidența acestei legi. Măsura se aplică persoanelor fizice, societăților simple, entităților asimilate care nu desfășoară activități comerciale, precum și entităților necomerciale. Pentru persoanele fizice, există trei condiții cumulative obligatorii pentru ca „Exit Tax” să devină exigibilă:
- Rezidența fiscală: Contribuabilul trebuie să fi fost rezident în Italia pentru cel puțin șase din ultimii zece ani fiscali anteriori transferului.
- Pragul patrimonial: Valoarea totală a activelor și drepturilor relevante trebuie să atingă cel puțin 800.000 de euro. Este important de precizat că această sumă reprezintă pragul pentru intrarea în sfera de aplicare, nu baza de calcul a impozitului.
- Pierderea dreptului de impozitare: Mutarea reședinței trebuie să conducă la pierderea competenței fiscale a Italiei asupra activelor vizate.
În categoria activelor relevante intră participațiile la diverse societăți și instrumente financiare, în timp ce depozitele bancare sunt excluse din această sferă.
Mecanismul de calcul și exemplificarea taxării
Un aspect inedit al acestei taxe este faptul că impozitarea se aplică asupra câștigurilor nerealizate, adică asupra diferenței dintre valoarea actuală a investițiilor și costul fiscal recunoscut, chiar dacă activele nu au fost vândute. De exemplu, dacă un contribuabil achiziționează acțiuni de 100.000 de euro, iar la momentul plecării din Italia acestea valorează 120.000 de euro, câștigul potențial este de 20.000 de euro. Aplicând cota de 26%, impozitul datorat ar fi de 5.200 de euro. Pentru titlurile de stat, regimul este mai blând, baza impozabilă fiind redusă la 48,08%, ceea ce duce la o rată efectivă de 12,5%.
Reguli privind plata și posibilitatea amânării
În mod standard, taxa trebuie achitată în termen de 180 de zile de la schimbarea rezidenței. Totuși, pentru cei care se mută într-un stat membru UE sau într-o țară care colaborează fiscal cu Italia, există varianta amânării plății. Aceasta necesită plata unui avans de 50% și constituirea unei garanții pentru restul sumei. Termenul de amânare poate fi de cinci ani pentru statele UE sau zece ani pentru alte țări eligibile. Dacă activele nu sunt vândute până la finalul perioadei, sau dacă intervine decesul ori revenirea în Italia, taxa poate fi anulată sau recalculată.
Impactul bugetar și perspectiva viitoare
Estimările oficiale indică venituri de 3,37 milioane de euro pentru anul 2027. Autoritățile anticipează o dinamică a încasărilor ce va include și rambursări pentru contribuabilii care nu își valorifică investițiile. Deși sumele par modeste, scopul rămâne protejarea dreptului Italiei de a impozita bogăția acumulată pe teritoriul său. Românii care locuiesc în Italia trebuie să fie atenți la aceste criterii dacă plănuiesc să își schimbe reședința fiscală, verificând întotdeauna dacă activele lor depășesc pragul de 800.000 de euro și dacă îndeplinesc condiția de rezidență prevăzută de noua legislație.
Adaugă la Agregator.ro
