În anii ’70, sub conducerea regimului comunist, localități precum Cluj-Napoca și Drobeta-Turnu Severin au reînviat în mod simbolic vechile denumiri antice, făcând parte dintr-o serie mai amplă de decizii menite să scoată în evidență rădăcinile dacice și romane ale așezărilor de pe teritoriul României.
Evoluția toponimică a municipiului Cluj-Napoca
Înainte de adoptarea Decretului Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, centrul transilvan a purtat denumirea de Cluj. Numele își trage rădăcinile din termenul latin Castrum Clus, atestat în secolul al XII-lea pentru a descrie cetatea medievală, cu semnificația de „închis” din cauza dealurilor înconjurătoare, ori din germanul Klaus, însemnând „trecătoare între munți” sau „stăvilar”. Prima atestare documentară a unei așezări pe acest teritoriu aparține geografului grec Claudius Ptolemeu, care a menționat localitatea Napuca. Numele roman a fost consemnat începând din anii 107–108 pe o bornă militară de la Aiton, iar ulterior așezarea a primit statutul de municipiu sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca și de colonie sub denumirea de Colonia Aurelia Napoca, devenind capitala provinciei Dacia Porolissensis.
Decizia lui Nicolae Ceaușescu privind redenumirea Clujului
În octombrie 1974, la ședința Comitetului Executiv al CC al PCR din 15 octombrie, Nicolae Ceaușescu a propus adăugarea numelui antic „Napoca” la denumirea orașului Cluj. Liderul comunist a motivat că denumirea este una dacidă, păstrată ulterior de romani, argumentând că aceasta amintește de o civilizație existentă acolo acum 2000 de ani. Propunerea a fost votată în unanimitate, iar decretul a intrat în vigoare cu prilejul aniversării a 1850 de ani de la ridicarea așezării la rangul de municipiu și capitală a provinciei Dacia Porolissensis.
Schimbarea numelui la Drobeta-Turnu Severin
Cu doi ani înainte, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 197 din 15 mai 1972, municipiul Turnu Severin a devenit Drobeta-Turnu Severin. Schimbarea a coincis cu aniversarea a 1.850 de ani de atestare documentară a localității, 90 de ani de activitate a Uzinei de Vagoane și inaugurarea oficială a Sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I, realizat împreună cu Iugoslavia și inaugurat în prezența lui Nicolae Ceaușescu și a liderului iugoslav Iosip Broz Tito. Numele antic Drobeta, considerat geto-dacic și menționat în scrierile lui Ptolemeu sau în Tabula Peutingeriana, a fost asociat de Vasile Pârvan cu înțelesul de „Despicata”, în timp ce lingvistul Cicerone Poghirc l-a legat de un termen indo-european însemnând „stejăriș”. După cucerire, așezarea s-a dezvoltat ca centru militar și portuar sub împărații Hadrian și Septimius Severus.
Alte localități cu rezonanțe antice în România
Pe lângă marile municipii, numeroase alte sate și comune din țară au primit de-a lungul timpului denumiri inspirate din trecutul istoric:
- Dacia: sate în județele Brașov (denumit astfel din 1931, fostul Ștena), Satu Mare (comuna Doba, în perioada interbelică) și Botoșani (comuna Nicșeni, atestat în jurul anului 1928).
- Traian: sate în județele Satu Mare (comuna Doba), Bacău, Brăila, Ialomița, Olt, Teleorman, Neamț, Galați și Tulcea.
- Alte denumiri istorice: localități precum Decebal, Sarmizegetusa și Valea Dacilor.
- Modificările din 1989: Prin Legea nr. 2 din aprilie 1989, localități precum Orăștioara de Sus au devenit Decebal, Geoagiu a primit numele Germisara, Vețel a devenit Micia, Totești a devenit Traian, Dobrosloveni a devenit Romula, iar Istria a devenit Histria. Aceste denumiri au fost însă abrogate prin Decretul-lege nr. 38 din 22 ianuarie 1990, localitățile revenind la vechile nume.
În perioada următoare, istoricii, autoritățile locale și publicul larg vor continua să cerceteze și să analizeze impactul pe care aceste decizii administrative din epocă l-au avut asupra identităţii culturale și a conservării patrimoniului arheologic din marile centre istorice ale României.
Adaugă la Agregator.ro