Liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, a cerut sâmbătă, 31 octombrie 2026, comandanților militari să pregătească o ripostă imediată și fără nicio limită geografică în eventualitatea unor noi atacuri venite din partea Statelor Unite sau a Israelului. Această poziție dură survine în timp ce diplomații din Qatar desfășoară eforturi intense pentru a preveni reizbucnirea conflictului deschis, iar investigații recente publicate de presă relevă distrugeri masive în bazele militare americane din Orientul Mijlociu.

Or ordine stricte pentru comandanții armatei iraniene
Biroul liderului suprem a făcut publică o întâlnire oficială între Mojtaba Khamenei și principalii comandanți ai forțelor armate, marcând prima sa apariție în format comunicat public de când a fost rănit în prima zi a războiului. La discuții au luat parte șeful Statului Major, generalul Ali Abdollahi, comandantul armatei, generalul-maior Amir Hatami, și comandantul Corpului Gardienilor Revoluției Islamice, generalul-maior Ahmad Vahidi. Khamenei le-a cerut să actualizeze listele de ținte pentru a menține în raza de acțiune toate obiectivele americane și israeliene, subliniind că poporul iranian va decide singur când se vor încheia ostilitățile.
Eforturile diplomatice ale Qatarului și poziția Washingtonului
În plan diplomatic, emisarii din Qatar au purtat discuții extinse la Teheran și Doha pentru a opri escaladarea situației după alegerile intermediare din Statele Unite. Qatarul a propus un plan de șapte zile bazat pe măsuri reciproce de încrederi, însă acesta a fost considerat nesatisfăcător de Teheran. La rândul său, Iranul susține un plan propriu în șapte zile care include ridicarea blocadei asupra porturilor iraniene și deblocarea activelor financiare. Secretarul de stat american Marco Rubio a menționat că Donald Trump nu a adoptat încă o decizie finală privind o nouă intervenție militară, preferând diplomația dar menținând opțiunea armată deschisă.
Amploarea distrugerilor în bazele americane
Investigații bazate pe imagini din satelit publicate de The Wall Street Journal și Associated Press au scos la iveală pagube la 274 de structuri din 24 de instalații militare care găzduiesc personal sau echipamente americane. Pentagonul a estimat pagubele directe aduse bazelor la cel puțin cinci miliarde de dolari, în timp ce alte surse indică o valoare ce ar putea atinge 15 miliarde de dolari. Un atac de la baza aeriană Muwaffaq Salti din Iordania s-a soldat cu moartea a trei militari americani, determinând o schimbare a tacticii iraniene spre vizarea directă a spațiilor de cazare și a clădirilor mai mici utilizate de personalul american.
Costurile financiare ale conflictului
Conform estimărilor oficiale ale Pentagonului valabile pentru data de 16 octombrie, cheltuielile totale ale războiului au ajuns la 47,1 miliarde de dolari. Această sumă include:
- 29 de miliarde de dolari reprezintă costul munițiilor consumate;
- 11,9 miliarde de dolari au fost alocate cheltuielilor operaționale;
- 6 miliarde de dolari sunt asociate pierderilor de echipamente militare.
Aceste cifre exclud însă costurile legate de reparațiile necesare în urma atacurilor iraniene asupra bazelor, precum și bilanțul victimelor, care include peste 20 de militari americani decedați și peste 400 răniți în prima parte a conflictului.
Tensiuni persistente în Strâmtoarea Hormuz
Situația rămâne extrem de volatilă și pe rutele maritime comerciale. Marina Gardienilor Revoluției a raportat că patru petroliere au fost avariate sau au suferit explozii în Strâmtoarea Hormuz după ce ar fi încercat să utilizeze rute neautorizate, un vas transportând peste două milioane de barili de petrol lovind o mină. Agenția britanică United Kingdom Maritime Trade Operations a confirmat de asemenea primirea unei sesizări privind un petrolier lovit de un proiectil necunoscut în timp ce părăsea zona strategică.
În perioada următoare, atenția internațională rămâne îndreptată spre rezultatul negocierilor mediate de Qatar și spre deciziile pe care administrația de la Washington le va lua în privința unei eventuale reluări a operațiunilor militare, în timp ce armata americană analizează posibilitatea relocării unor baze și a reducerii prezenței în anumite state din regiune pentru a limita riscurile viitoare.

