Comercializarea bunurilor personale prin intermediul platformanelor digitale poate genera, în anumite circumstanțe, obligații legate de plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale, conform unei analize recente publicate de EY România. Deși nu orice tranzacție online intră sub incidența activităților comerciale, frecvența operațiunilor, scopul urmărit și contextul în care acestea au loc joacă un rol decisiv în stabilirea tratamentului fiscal aplicabil persoanelor fizice.
Diferența fiscală dintre vânzarea ocazională și activitatea economică
Specialiștii EY România subliniază că există o delimitare clară între cetățenii care valorifică ocazional obiecte personale inutile și cei care derulează o activitate sistematică pentru a obține profit. Codul fiscal prevede scutirea de la impozitare a unor venituri provenite din cedarea bunurilor din patrimoniul personal, însă normele nu detaliază exhaustiv toate scenariile posibile.
Vânzarea sporadică de piese vestimentare, piese de mobilier sau alte articole casnice diferă fundamental de tranzacțiile realizate cu regularitate și continuitate. Când activitatea comercială capătă aceste din urmă trăsături, sumele încasate pot fi catalogate drept venituri din activități independente, ceea ce atrage responsabilități fiscale atât pentru impozitul pe venit, cât și pentru contribuțiile sociale. Totodată, absența continuității nu garantează automat scutirea de taxare, unele câștiguri putând fi reîncadrate la categoria veniturilor din alte surse, conform precizărilor semnate de Claudia Sofianu, partener, și Cătălina Butan, senior manager în cadrul EY România.
Impactul normelor europene DAC7 asupra utilizatorilor
Un alt element esențial pentru cei care utilizează internetul în vederea desfacerii de produse îl constituie directiva europeană DAC7. Aceasta impune operatorilor de platforme digitale sarcina de a raporta autorităților fiscale date referitoare la anumite tranzacții efectuate de către utilizatori.
Reprezentanții companiei de consultanță menționează că normele DAC7 nu introduc taxe sau impozite noi, ci facilitează transferul de informații către fisc. Simplul fapt că o operațiune este adusă la cunoștința autorităților nu stabilește în mod automat regimul fiscal al veniturilor realizate de persoana fizică în cauză.
Pragul de 2.000 de euro și plafonul de 30 de tranzacții
Reglementările comunitare stabilesc două criterii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca un comerciant să fie exceptat de la raportarea în sistemul DAC7. Cetățenii români care vând bunuri scapă de această raportare dacă, pe parcursul unui an calendaristic și pe aceeași platformă, îndeplinesc următoarele condiții:
- Au efectuat mai puțin de 30 de tranzacții;
- Au obținut o contraprestație totală de cel mult 2.000 de euro.
În situația în care oricare dintre aceste două plafoane este depășit, excepția de la raportare nu mai este valabilă, iar datele ajung la instituțiile statului. Este vital de reținut că aceste limite nu reprezintă praguri de impozitare, depășirea lor neimplicând în mod obligatoriu plata unor taxe suplimentare.
Verificările efectuate de ANAF în prima parte a anului 2026
Informațiile oficiale publicate de Agenția Națională de Administrare Fiscală reflectă o intensificare a controalelor referitoare la veniturile și patrimoniul cetățenilor. În primele șase luni ale anului 2026, au fost finalizate 180 de verificări fiscale personale și 475 de verificări documentare. În urma acestor acțiuni, instituția a constatat obligații suplimentare în valoare de aproximativ 255 de milioane de lei, oferind o perspectivă amplă asupra modului în care autoritățile monitorizează persoanele fizice.
Practici internaționale și recomandări pentru contribuabili
Abordările legislative diferă la nivel european: în timp ce în Franța și Olanda vânzarea ocazională a obiectelor personale este, de regulă, neimpozabilă (cu excepția tranzacțiilor mari sau a achizițiilor făcute exclusiv pentru revânzare cu profit), în Germania revânzarea bunurilor într-un interval de maximum un an de la cumpărare poate genera consecințe fiscale.
Pentru a preîntâmpina eventuale neînțelegeri cu inspectorii fiscali, consultanții recomandă păstrarea tuturor documentelor justificative, a istoricului tranzacțiilor și a prețurilor de vânzare aferente bunurilor comercializate pe internet.
În perioada următoare, pe măsură ce schimbul de informații prin directiva DAC7 devine tot mai eficient, autoritățile fiscale sunt așteptate să analizeze cu o atenție sporită fluxurile financiare ale persoanelor fizice active în comerțul online, iar contribuabilii vor trebui să demonstreze cu documente legale natura exactă a veniturilor încasate din vânzarea bunurilor personale.
Adaugă la Agregator.ro
