În secolul al XVII-lea, în cadrul uneia dintre cele mai puternice monarhii ale Europei continentale, regina Ana de Austria a pus în aplicare o strategie neobișnuită și șocantă pentru a proteja succesiunea la tron: și-a crescut intenționat fiul cel mic, pe Philippe, într-o manieră care să-i accentueze feminitatea, transformându-l într-o „prințesă” pentru a se asigura că acesta nu va deveni niciodată un rival periculos pentru fratele său mai mare, viitorul rege Ludovic al XIV-lea.
Philipp de Orleans cu medallionul fiicei sale preferate Foto: wikipedia
Contextul istoric și amenințarea fratelui regal
Pe parcursul secolului al XVII-lea, Franța se afla sub un regim de absolutism monarhic, o perioadă în care populația număra aproximativ 20 de milioane de locuitori, iar regele deținea autoritate absolută. Cu toate acestea, cea mai mare amenințare la adresa unui monarh provenea adesea chiar din interiorul propriei familii. Regele Ludovic al XIII-lea suferise enorm din cauza fratelui său mai mic, Gaston, duce de Orléans, care a pus la cale numeroase comploturi pentru a-și detrona ruda, cum ar fi conspirația de la Chalais sau rebeliunea eșuată în Bătălia de la Castelnaudary din 1632, sprijinită de Ducele de Lorena. După ce Ludovic al XIII-lea a murit în 1642, Ana de Austria a preluat regența alături de Cardinalul Mazarin și a vrut să elimine orice risc ca noul moștenitor, mult-așteptatul Ludovic al XIV-lea, să se confrunte cu o trădare similară din partea propriului frate mai mic, Philippe.
Educația neobișnuită a lui Philippe
Pentru a preîntâmpina orice rebeliune, regina Ana de Austria și Cardinalul Mazarin au conceput planul de a-l efemina pe micul Philippe, supranumit „Le Petit Monsieur”. Încă de la vârsta de trei ani, acesta a fost îmbrăcat sistematic în haine de fetiță, i s-au oferit păpuși și a fost înconjurat de prieteni de joacă îmbrăcați la rândul lor în domnișoare. Abatele de Choisy nota că doamnele de la curte îi aranjau imediat coafura și îi puneau corsete de îndată ce acesta sosea. Mai mult, Cardinalul Mazarin le cerea tutorilor să nu facă din fratele regelui un om învățat sau capabil, avertizând că un suveran secund prea abil ar deveni gata să se răzvrătească. Pasiunea pentru lux, modă și bijuterii a fost cultivată cu atenție pe tot parcursul maturității sale.
Viața de adult și comportamentul excentric
Strategia reginei a lăsat amprente adânci asupra personalității lui Philippe, numit mai târziu de memorialistul Saint-Simon „cea mai nesăbuită femeie care a trăit vreodată”. Deși a fost căsătorit de două ori — cu Henrietta a Angliei și cu Elisabeta Charlotte a Palatinatului — având în total cinci copii, ducele de Orléans a menținut permanent și parteneri bărbați. El purta în mod constant bijuterii, inele și brățări, se machia excesiv și prefera jocurile de societate, parfumurile și bârfurile, comportându-se exact așa cum fusese învățat în primii ani de viață.
Spiritul războinic de pe câmpul de luptă
În mod cu totul surprinzător, în pofida educației axate pe efeminare, natura l-a înzestrat pe Philippe cu un talent militar remarcabil. Odată ajuns la vârsta pubertății, el a primit instrucție militară specifică băieților regali, învățând să folosească spada și pistoalele. În afara curții, excentricul duce se transforma într-un general redutabil, capabil să lupte direct în tranșee și în prima linie. Cea mai mare victorie a sa a avut loc în Bătălia de la Cassel din 1677, unde a comandat armata franceză și a obținut un succes zdrobitor împotriva lui William al III-lea de Orania, viitorul rege al Angliei.
Philippe la încoronarea fratelui său Ludovic al XIV lea Foto: wikipedia
- Nașterea mult-așteptată: În 1638 s-a născut Ludovic al XIV-lea, după 23 de ani de căsătorie fără moștenitori între Ludovic al XIII-lea și Ana de Austria.
- Amenințarea trecutului: Ducele Gaston de Orléans a orchestrat conspirații majore, cum ar fi cea de la Chalais, pentru a-și detrona fratele.
- Strategia mamei: Philippe a fost îmbrăcat în haine de fetiță de la vârsta de trei ani și educat în spiritul luxului și al efeminării.
- Succesul militar: În ciuda planului matern, Philippe s-a remarcat ca un strateg militar genial, obținând victoria de la Cassel din 1677.
Soția cu chipul Monseniorului Foto: wikipedia
În perioada următoare, istoricii continuă să analizeze documentele de la curtea Franței pentru a înțelege în detaliu impactul pe care dinastia Bourbon l-a lăsat asupra structurilor de putere și a comportamentului membrilor familiei regale, în timp ce ecourile bătăliilor conduse de duce rămân subiecte de interes în studiul artei militare din secolul al XVII-lea.
Adaugă la Agregator.ro
