Potrivit unor surse diplomatice, Rusia ar putea profita de o viitoare sesiune de tratative legată de conflictul din Ucraina pentru a solicita restrângerea activității militare a NATO în zona est-europeană. Printre cererile luate în calcul de la Moscova s-ar număra restabilirea hărții de securitate din 1997, un moment situat temporal înaintea primirii noilor membri proveniți din fostul bloc comunist, printre care se află și România.
Strategia Moscovei privind atragerea Europei la masa dialogului
Iuri Ușakov, consilier al Kremlinului pe teme de politică externă, a susținut necesitatea ca națiunile europene să ia parte la tratativele purtate între Rusia, Ucraina și Statele Unite, motivând că implicarea Europei este indispensabilă pentru realizarea unui pact viabil.
Cu toate acestea, sursele diplomatice reflectă o altă perspectivă, considerând că această abordare ascunde o lărgire a temelor de discuție. Pe lângă reglementarea situației din Ucraina, Moscova ar vrea să impună dezbateri referitoare la lărgirea Alianței Nord-Atlantice și la amplasarea trupelor sale în regiunea estică.
Președintele Vladimir Putin a invocat în mod repetat extinderea NATO drept principal motiv pentru declanșarea ostilităților. Analizele arată că liderul de la Kremlin ar putea condiționa eventuale înțelegeri de obținerea unor avantaje care să limiteze independența Ucrainei și poziția strategică a Alianței.
Revenirea la arhitectura de securitate din 1997
Potrivit estimărilor diplomatice, liderul rus ar putea pretinde coborârea prezenței militare aliate din Europa la cotele înregistrate în anul 1997, adică înainte de primul val de extindere care a inclus națiunile foste comuniste.
Această cerință ar putea genera retragerea trupelor aliate din Polonia, Letonia, Lituania, Estonia, dar și din Finlanda, țară care s-a alăturat organizației în anul 2023, toate având frontieră comună cu Rusia.
Aprecierea transmisă de sursele diplomatice reprezintă doar o schiță a posibilei tactici rusești, nefiind vorba despre o hotărâre a NATO sau despre o condiție deja validată la negocieri.
Semnificația momentului 1997 pentru România
Pentru țara noastră, anul menționat are o însemnătate aparte, deoarece primirea în cadrul NATO s-a petrecut la data de 29 martie 2004, la șapte distanță de reperul temporal vizat acum de oficialii ruși.
În anul 1997, Alianța număra 16 state membre. Cu ocazia summitului desfășurat la Madrid în acel interval, Republica Cehă, Ungaria și Polonia au fost invitate să pornească tratativele de aderare. România nu a fost inclusă atunci în prima etapă de lărgire, deși își propusese oficial integrarea euroatlantică.
- 1997: Perioada de referință dorită de Moscova, când NATO avea 16 membri și primise primele state foste comuniste la discuțiile de la Madrid.
- 2004: Anul în care România a aderat oficial la Alianța Nord-Atlantică, după o perioadă de pregătire prin Parteneriatul pentru Pace.
- 2023: Anul aderării Finlandei, stat aflat de asemenea pe lista potențialelor retrageri vizate de retorica rusă.
Eforturile de integrare ale Bucureștiului au continuat prin intermediul Parteneriatului pentru Pace, proces finalizat cu succes prin obținerea calității de membru în 2004. O eventuală pretenție de diminuare a prezenței militare la nivelul din 1997 vizează direct și România, deși o astfel de propunere nu anulează statutul statelor intrate ulterior în organizație.
Perspectivele discuțiilor tehnice de la Abu Dhabi
În plus, datele indică faptul că Rusia a acceptat organizarea unor întrevederi tehnice în format trilateral la Abu Dhabi, marcând o reluare a contactelor după o perioadă de stagnare a medierilor conduse de Washington. În cadrul unei declarații televizate pentru presa de stat, Iuri Ușakov a redus însă entuziasmul în legătură cu rezultatele preconizate, definind reuniunea mai degrabă ca un simplu pas de relansare a dialogului, fără a anticipa transformări majore imediate.
Adaugă la Agregator.ro
