În dimineața de 30 octombrie 1971, în localitatea minieră Certej din județul Hunedoara, s-a produs cel mai grav accident minier din ultimul secol în România, când iazul de steril al minei s-a prăvălit peste așezare, provocând moartea a cel puțin 89 de oameni. În timp ce țara se afla în plin avânt industrial, această tragedie a scos la iveală riscurile majore și perioada marcată de numeroase accidente din industria minieră, multe dintre ele fiind ținute sub tăcere sau minimalizate de regimul comunist pentru a atrage forță de muncă în domeniu.
Prăbușirea iazul de decantare și distrugerea satului
Catastrofa s-a declanșat în jurul orei 5:00 dimineața, atunci când barajul iazului de steril al exploatării miniere s-a rupt, eliberând o avalanșă de apă și mâl care a lovit localitatea pe o lungime de 4–5 kilometri. Avalanșa de steril, estimată la o cantitate de 250.000–300.000 de metri cubi, a durat aproximativ 20 de minute și a ras de pe fața pământului șase blocuri situate la o distanță de circa 500 de metri în aval, în timp ce alte două blocuri au fost doar avariate. Printre victimele surprinse în somn s-au aflat numeroși copii, iar acțiunile de căutare au durat zile întregi, zona fiind complet izolată de militari.
Ancheta oficială și lipsa vinovaților
Procuratura județului Hunedoara a deschis un dosar de investigare, însă ancheta s-a închis după doi ani fără a stabili vreo vinovăție pentru conducerea exploatării sau pentru vreo persoană implicată. Concluziile oficiale ale comisiei guvernamentale au arătat că accidentul a fost cauzat de pierderea stabilității masivului de steril din cauza depășirii limitei critice de înălțime. Deși digul mai crăpase în iarna anului 1966, iar normele Ministerului Industriei și Geologiei impuneau scoaterea din exploatare a iazului, autoritățile nu au luat măsurile necesare.
Transformările urbane și marile proiecte miniere ulterioare
După tragedie, pe locul vechilor blocuri și case distruse s-a construit un cartier de locuințe cu un confort redus, în timp ce majoritatea victimelor au fost înmormântate într-o groapă comună din cimitirul satului. Mai târziu, la mijlocul anilor ’70, statul român a decis deschiderea carierei miniere Coranda, un proiect gigantic care a implicat mutarea dealului și strămutarea satelor Bocșa Mare și Bocșa Mică pentru extragerea minereurilor auro-argintifere. Ulterior, în anii 2000, perimetrul a intrat în atenția companiei Deva Gold, asociată cu fondul Varvara Development Group, care a promis un nou proiect minier fără cianuri și sterile umede, vizând extragerea a 63,5 tone de aur și 375 de tone de argint.
Alte dezastre miniere ascunse în perioada comunistă
Accidentele din exploatările miniere au provocat numeroase alte drame în timpul regimului comunist, evenimente care au fost frecvent ascunse publicului larg:
- Tragedii soldate cu morți la mina Lupeni în anii 1953, 1955 și două în 1956.
- Explozia din 24 august 1961 de la Teliuc, în urma căreia și-au pierdut viața aproximativ zece oameni în timpul manipulării unor torpile fără focoase.
- Explozia de la mina Uricani din 2 noiembrie 1972, care a ucis peste 40 de persoane.
- Dubla deflagrație de la mina Livezeni din Petroșani, din 29 noiembrie 1980, soldată cu 53 de morți, inclusiv mineri, salvatori și militari.
- Exploatările secrete de uraniu de la Băița Plai, Avram Iancu și Ciudanovița, deschise în anii ’50, unde muncitorii au fost expuși la radiații și riscuri majore.
Pe măsură ce se apropie comemorarea a 55 de ani de la catastrofa din 1971, ecourile trecutului minier din Munții Metaliferi rămân vii în memorie, în timp ce comunitatea locală continuă să urmărească evoluțiile noilor planuri de exploatare industrială și ecologizare din perimetrul Certej.
Adaugă la Agregator.ro
